Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Psalmul 46:1,2
Creşterea aparentă a numărului de cutremure este, după părerea noastră, un semn al apropierii venirii lui Isus. Poate că începutul istoriei moderne a cutremurelor a fost devastatorul seism care a lovit Lisabona, în Portugalia, în 1755. Fără nici o avertizare, aproape întreg oraşul a fost distrus. 60.000 de oameni au murit şi şocul a fost simţit în Spania, Franţa şi Africa.
Astăzi, cu instrumente precise şi tehnologie avansată, oamenii de ştiinţă nu numai că pot detecta zguduirile pământului peste tot în lume dar încep să poată să prezică cu destulă acurateţe când se apropie un cutremur. În Japonia, instrumente foarte sensibile măsoară câteva foarte mici cutremure în fiecare zi, dar ele sunt atât de mici încât nu se simt.
Sub sol şi sub oceane, pământul este o minge mare de stâncă separată în trei niveluri: centrul, care este gros de 3 300 km; mantaua, care înconjoară centrul, are cam 2 800 km; şi scoarţa, care are doar între 8 şi 50 km. Un cutremur are loc atunci când fie mantaua, fie scoarţa se mişcă.
Forţe din interiorul pământului, cum ar fi roca topită, determină cutremurele. Influenţe cum ar fi atracţia lunii asupra pământului determină o tensiune asupra rocilor. Când această tensiune e îndepărtată, se produce cutremur. Cutremurele apar în multe locuri, dar cele mai mari au loc pe marginea Oceanului Pacific şi într-o centură de pământ între Indonezia şi Marea Mediterană. Marginea Pacificului, care este atât de predispusă la cutremure, se numeşte „Cercul de foc”, pentru că şi vulcanii sunt asociaţi acestui cerc.
Pământul „ se va preface în zdrenţe ca o haină”, spunea Isaia (Isaia 51:6). În textul nostru, psalmistul ne vorbeşte despre un timp, la venirea lui Isus, când pământul practic se va dezintegra. Unde altundeva vom găsi ocrotire în acel timp decât în El?
