Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Luca 17:21
Se ştie de mult că somonul se întoarce chiar în izvorul în care s-a născut, după ce petrece ani de zile în mare. El trebuie să facă acest lucru pentru că icrele de somon nu pot fi fertilizate în apă sărată, aşa că, pentru a se reproduce, somonul trebuie să se întoarcă în apa clară, proaspătă de acasă. Acolo, icrele sunt relativ lipsite de pericol. Cum îşi aminteşte acest peşte locul unde s-a născut, într-un anume izvor de munte, la mii de km distanţă de unde trăieşte în ocean?
Pentru rezolvarea acestei ghicitori, oamenii de ştiinţă au prins 100 de somoni pe drumul lor spre izvor, într-un punct chiar sub bifurcaţia unui râu. Organele olfactive (cele ale mirosului) au fost îndepărtate din nasuri, la jumătate dintre ei. Apoi li s-a dat drumul tuturor, la bifurcaţie. Cei cu organele olfactive încă intacte au luat drumul cel bun; cei care îşi pierduseră simţul mirosului au apucat unii drumul greşit, alţii drumul bun. Astfel s-a aflat că un somon are o memorie specială a mirosului care este imprimată în celulele sale nervoase.
Când se întoarce din ocean, somonul găseşte curenţii care poartă moleculele cu miros familiar şi le urmează până la locul naşterii. Moleculele sunt rămăşiţe ale copacilor şi tufelor putrezite, rădăcini dizolvate, tulpini şi frunze de iarbă, de la larvele şi corpurile moarte ale insectelor şi din cristalele minerale dizolvate, ca şi din nisipuri şi pietricele. Toate acestea, laolaltă înseamnă „acasă”, pentru somon.
Pe lângă moleculele cunoscute, somonul trebuie să-şi găsească şi drumul spre gura râului care poartă acele molecule speciale. Aici, el folosește poziţia soarelui. Luând poziţia soarelui la răsărit, peştele poate naviga în apele oceanului.
În textul nostru, Isus spune ucenicilor Lui că împărăţia Sa nu trebuia să guverneze această lume, ci să domine inima oamenilor. El îşi va aşeza regatul vizibil, la a doua Sa venire. Pentru noi, a avea regatul lui Hristos în inimă este la fel cum somonul are ceva în el care, în mod instinctiv, îl atrage către casă. Tot aşa şi creştinul adevărat vrea să meargă acasă, în cer.
