Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
Marcu 8:18
Odată, o mamă prepeliţă şi puii ei au venit în jos, la pârâul nostru, să bea apă. Eram curios şi voiam să-i văd pe pui, aşa că m-am mişcat repede, înainte ca ei să fugă. Din moment ce puii nu puteau să zboare încă, mama a scos un strigăt ascuţit şi deodată au dispărut cu toţii. Au dispărut chiar sub ochii mei. Am mers cu atenţie unde îi văzusem, dar n-am putut să găsesc nici unul. Mama a continuat să strige de la o distanţă scurtă – spunându-le probabil să stea liniştiţi, că astfel nu vor fi văzuţi. Dar unul dintre ei n-a mai putut să suporte tensiunea şi a fugit. L-am văzut imediat. Parcă apăruse de nicăieri. N-am putut să văd pe nici unul dintre ceilalți, după asta.
Din moment ce un obiect în mişcare atrage atenţia mai repede decât unul care stă pe loc, multe păsări „îngheaţă” când pericolul este aproape. Păsările care fac acest lucru sunt, de obicei, colorate ca şi mediul din jurul lor, astfel că este foarte dificil să fie văzute, atâta timp cât stau nemișcate. Unele păsări stau nemişcate chiar după ce sunt descoperite. Un rățoi negru, ascuns cu capul în apa unei mlaştini, va da voie unei persoane să îndepărteze iarba care îl ascunde fără să facă mai mult decât să clipească din ochi.
Puii de cucuvea rămân nemişcaţi, ca să pară morţi. Așezați pe un trunchi de copac la jumătate de metru deasupra solului, ei închid ochii, lăsând doar o crăpătură prin care să vadă, şi apoi îşi dau drumul, rămânând nemişcaţi acolo unde cad. Dar, cu prima ocazie, vor căuta să se acopere cu ceva. Când un şoim trece pe deasupra, multe păsări mici, cum ar fi pitulicile, vor îngheţa şi vor rămâne nemişcate până când pericolul a trecut. Apoi se vor întoarce la activităţile lor şi vor ciripi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Alte păsări, cum ar fi piţigoii şi mierlele, pot rămâne nemişcate mult timp după ce pericolul a trecut.
Deşi puteam să văd foarte bine, n-am reuşit să descopăr puii de prepeliță despre care vorbeam. Există adevăruri spirituale care sunt văzute doar de cei ale căror minţi sunt făcute de Duhul. Avem nevoie să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18).
