Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învățături.
Isaia 28:26
Există două specii de cuci care, în mod obişnuit, cuibăresc în Statele Unite şi Canada: cucul cu cioc galben şi cucul cu cioc negru. Spre deosebire de rudele lor din Lumea Veche, aceşti cuci americani îşi depun ouăle în propriile cuiburi. Cucul cu ciocul galben îşi depune, uneori, ouăle în cuiburile cucilor cu cioc negru, dar în general, ambele specii sunt părinţi devotaţi.
Cucii cei mici sunt acoperiţi cu pene negre în timp ce se află în cuib. Aceşti spini se ridică în faţa pericolului, făcând pe cei din cuib să arate ca nişte mici arici.
Păsările ies din cuiburi când au cam o săptămână, deşi vor avea nevoie de două sau trei săptămâni până să poată zbura. Chiar înainte de a părăsi cuibul, penele cele mari şi ţepoase se despică şi cad, lăsând doar penele frumos colorate.
Tinerii cuci dau spectacole de acrobaţie în copaci. Dacă vreunul îşi pierde echilibrul, se agaţă de creangă cu un picior, ajunge la o ramură mai joasă cu celălalt, apoi îşi foloseşte ciocul, gâtul şi aripile ca să-şi recâștige poziţia pe ramura de jos.
Cucii fac un serviciu extraordinar omului, consumând mari cantităţi de omizi cu ţepi, cum ar fi omida cort, care se hrăneşte cu frunze de copaci. Alte păsări nu pot să mănânce aceste larve ţepoase, dar cucii au o abilitate unică, ce previne înţepătura spinilor. Când stomacurile lor se umplu cu spini, păsările, adună, pur şi simplu, spinii în învelişul stomacului şi îi scuipă. Apoi o iau de la capăt cu o altă mucoasă a stomacului.
Suntem, în special, interesaţi de maniera în care puii de cuc fac acele numere acrobatice, aşa cum am descris mai sus. Acesta este un talent pe care alte păsări nu-l au. Se pare că Dumnezeu învaţă, sau mai bine zis, oferă de la naştere, unor anumite creaturi capacităţi pe care nu le dă altora. Şi El oferă fiecăruia dintre noi talente speciale, pe care nimeni altcineva nu le are în acelaşi fel. Aceste talente ar trebui să le folosim pentru El.
