Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
Iov 30:22
La naştere, micii păianjeni se află în interiorul unui ou, unde unii dintre ei trăiesc dintr-un gălbenuş care se află exact în abdomenul lor. Pe măsură ce gălbenuşul este absorbit, micii păianjeni cresc şi, în cele din urmă, ies din ou.
Dacă puii de păianjen sunt dintr-o specie care construieşte pânze, ei se ataşează de pânza pe care sunt născuţi şi aşteaptă ca mama să le aducă mâncare. Dacă nu fac parte dintre speciile care ţes pânze, ei se urcă pe spatele mamei, când ea merge la vânat.
Dar, curând, micii păianjeni se aventurează singuri. Ei pot, foarte simplu, să locuiască în cealaltă parte a copacului unde trăieşte mama lor. Sau pot să plece într-o călătorie mai plină de suspans. În ultimul caz, păianjenul se urcă pe o rămurică, îşi ridică abdomenul şi scoate un fir de mătase din filierele lui. Pe măsură ce curenţii de aer preiau firul, păianjenul continuă să-l producă până când în briză se află destulă mătase care să acţioneze ca o paraşută şi-l ridică pe păianjen în aer şi îl duce departe de locul unde s-a născut.
Marinari aflaţi la distanţe de 300 km de uscat spun că au văzut micile creaturi purtate de vânt. Şi persoane care zburau cu avionul la o altitudine de 9 000 m spun că le-au văzut. Oameni de ştiinţă îi găsesc pe stânci şi în zăpadă, dincolo de linia copacilor, pe cei mai înalţi munţi. Aşa că, printr-o călătorie plină de necunoscut, micii păianjeni găsesc noi locuri de locuit şi înfiinţează familii ale lor.
În textul nostru, Iov îşi descrie sentimentele privind necazurile pe care le-a avut când a fost lovit de Satana, crezând că Dumnezeu era cel care a adus necazul asupra lui. El s-a simţit la fel de neajutorat ca un pai prins într-un vânt puternic şi purtat de colo-colo. Dar loviturile au fost, de fapt, instrumente care l-au adus mai aproape de Dumnezeu. Astfel, vânturile care deseori prind păianjenii şi îi învârt fără ca ei să se poată împotrivi pot părea rele, chiar distructive. Dar ele îi ajută să ajungă în locuri noi, unde vor începe o viaţă nouă.
Aşa că vânturile necazului, care îl lovesc pe creştinul care are încredere sunt folosite de Dumnezeu ca să îl poarte mai aproape de casa lui din ceruri.
