… vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.
2 Corinteni 6:17,18
Când o femelă vultur captivă a început să construiască un cuib, îngrijitorii ei erau siguri că va pierde curând interesul pentru acest proiect.
Dar ea nu numai că a terminat cuibul, ci a şi făcut două ouă infertile în el şi a început să le clocească. Ea a continuat să clocească ouăle atât de credincios încât îngrijitorii au decis să le înlocuiască cu un ou de gâscă fertil. După 33 de zile, bobocul a ieşit şi a fost acceptat de mama lui vitregă. Dar de aici încolo au început problemele.
Gâştele îşi pot purta singure de grijă la câteva ore după naştere. Ele încep să mănânce imediat ce reuşesc să meargă şi să înoate la fel de bine ca adulţii. Vulturii, pe de altă parte, sunt neajutoraţi la naştere, cerând grijă constantă din partea părinţilor, timp de câteva săptămâni. Pe lângă aceasta, gâştele sunt vegetariene, în timp ce vulturii mănâncă carne. Aşa că, atunci când vulturoaica a încercat să-şi hrănească bebeluşul cu bucăti de carne de cal, bobocul nici n-a vrut să audă. În loc să mănânce, el alerga în jurul coliviei, piuind tare, cu mama-vultur după el, căutând să-l convingă să mănânce carne. La sfârşitul primei zile, mica gâscă nu mâncase nimic şi era în pericol să flămânzească.
A doua zi a început la fel ca prima, cu vulturul cu carne în cioc, încercând disperat să încolţească gâsculiţa cea încăpăţânată. Totuşi, în cele din urmă, bobocul a observat carnea şi curând mânca bucăţelele, ușurat. Prima problemă era rezolvată. Ca să i se echilibreze dieta, puiului de gâscă i s-a dat şi lapte şi pâine.
Dar s-a iscat o nouă criză, când gâsculiţa a sărit în bazinul de baie al mamei vultur. Deşi puii de vultur nu pot înota, adulţii au nevoie să se spele, ca să rămână sănătoşi.
Mama-vultur, temându-se că puiul ei se va îneca, a încercat să-l scoată afară. În cele din urmă, renunţând, i s-a alăturat, şi puiul se distra scufundându-se printre picioarele ei.
Mica gâscă nu era puiul natural al vulturoaicei, dar aceasta a adoptat-o ca şi cum ar fi fost a ei. În acelaşi fel, din punct de vedere spiritual, păcătoşii nu sunt copiii lui Dumnezeu, dar când se întorc spre El, El îi adoptă şi le oferă toate privilegiile de fii şi fiice.
