Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău, căci dragostea este tare ca moartea…
Cântarea cântărilor 8:6
Pe lângă faptul că sunt cele mai mari animale, balenele sunt şi cele mai afectuoase. Ele sunt atât de devotate una alteia încât, în anumite condiţii, mor mai degrabă decât să părăsească un tovarăş rănit.
Dacă un grup de balene este atacat şi o femelă este rănită în bătălie, masculii nu o părăsesc până când nu moare sau se face din nou bine. Partenerul femelei rănite pare să fie în mod special lovit de tristeţe, învârtindu-se în jurul ei şi stând aproape în timpul perioadei ei critice.
Vânătorii de balene profită de acest comportament protector când îşi fac meseria. Când o balenă este rănită de harpon, celelalte se adună în jurul ei şi o a doua este curând rănită, de obicei înainte ca prima să moară. Acest lucru continuă până când vânătorii de balene pleacă cu 10 sau 15 exemplare. Printre balene, instinctul protector este mai mare decât cel de autoconservare.
Balenele au doar doi duşmani – omul şi balena ucigaş. Când balenele ucigaş apar, o balenă cenușie deseori pare să fie atât de îngrozită încât, pur şi simplu, se rostogoleşte în supunere. Poate că nu o face din teamă, ci mai degrabă ca un mijloc de a salva vieţile tovarăşilor ei. Deşi comportamentul ei este instinctiv, atunci când îşi dă viaţa, o balenă distrage atenţia ucigaşilor şi restul turmei fuge în siguranţă. O balenă moare ca să salveze pe celelalte de rănire sau moarte.
Pentru că este dificil pentru noi să ne imaginăm acest fel de devotament arătat de balene, îl explicăm, uneori, ca instinct de supravieţuire al animalelor, ceea ce poate fi adevărat. Dar gândiţi-vă la devotamentul şi dragostea arătate de Isus. El a spus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). Apoi, de bună voie, El a demonstrat această dragoste, sacrificându-Se liber pentru toată omenirea.
