Furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara.
Proverbe 30:25
Există furnici care trăiesc în Texas şi care curăţă un „câmp” de 1 sau 2 m pătraţi şi apoi plantează orez. Ele plantează orezul în straturi, cu cărări între ele şi îşi păstrează câmpurile de orez plivite cu grijă.
Când seminţele de orez se coc, ele sunt secerate, pleava este îndepărtată iar boabele sunt depozitate pentru hrană. Unele dintre furnici au fălci foarte mari. Ele sunt „spărgătorii”. Treaba lor este să spargă semințele de orez şi să zdrobească boabele de orez în făină, pentru restul furnicilor. Dacă se întâmplă ca orezul să se umezească, fiind, deci, în pericol să se strice în perioada în care este depozitat, există furnici a căror treabă este să ia boabele umede şi să le scoată la soare pentru a se usca.
Furnica mediteraneană merge chiar mai departe în producerea de hrană din seminţe cultivate. Ea ia seminţe uscate la soare şi le aşează cu grijă în ploaie, până când încep să încolţească. În acest punct, omoară planta şi usucă din nou seminţele la soare. Când seminţele sunt uscate, sunt duse în bucătăria furnicilor unde lucrători speciali le deschid, apoi zdrobesc şi mestecă făina într-o substanţă asemănătoare aluatului. Acestuia i se dă forma unor turte ca nişte fursecuri şi sunt apoi lăsate să se usuce la soare. După ce biscuiţii furnicilor s-au copt la soare, sunt duşi din nou la cuib.
S-ar putea ca Solomon să fi privit aceste furnici mediteraneene la lucru şi să fi fost determinat să scrie: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi, îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului” (Proverbe 6:6-8).
În zilele noastre, când preţul hranei creşte şi pâinea poate deveni rară, am putea fi înţelepţi să ne gândim la acea furnică. Acelaşi Dumnezeu care a învăţat mica furnică să se pregătească pentru propriile nevoi, ne-a dat şi nouă inteligenţă să ne pregătim pentru ale noastre. Dar, în timp ce avem grijă de nevoile noastre, trebuie să ne amintim că toate lucrurile vin de la Dumnezeu şi să Îi cerem să ne dea astăzi „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11).
