Tot astfel Domnul are milă de Sion…El va face pustia lui ca un rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului.
Isaia 51:3
Un deşert este deşert pentru că acolo este puţină apă, aşa că o bucată de pământ poate oferi suficientă apă doar pentru, să zicem, o plantă.
Această situaţie face ca unele plante din deşert să se păstreze în ceea ce ar părea un mod foarte ciudat. Dacă o plantă nouă trebuie să crească în timpul perioadei de ploaie şi astfel să primească destulă apă, va creşte, în cele din urmă va înflori, va face fructe şi va scutura seminţe pentru a crește noi plante.
Dar aici apare o problemă. Abia dacă există destulă apă pentru planta mamă, aşa că, dacă mai multe plante tinere ar începe să crească, n-ar fi destulă apă care să le ţină în viaţă. Ca să se asigure că acest lucru nu se întâmplă, tufa pitică sau planta mirositoare, are nişte frunze otrăvitoare care cad de la planta mamă şi ucid orice plantă tânără care ar prinde rădăcini sub ea.
Bine-cunoscuta şi obişnuita tufă creozot are grijă de aceeaşi problemă, secretând o substanţă toxică din rădăcinile ei, care otrăveşte întreaga zonă de sub şi din jurul ei, şi opreşte toate plantele să supravieţuiască.
În aceste condiţii, natura poate părea aspră şi nemiloasă cu noi, dar deșertul este un loc sever, în care se supravieţuieşte dificil. Gândeşte-te un moment cum ar arăta dacă tufa pitică şi tufa creozot nu s-ar proteja astfel. Plante noi ar folosi puţina apă care ar fi disponibilă în perioadele lungi şi secetoase, astfel că nici una dintre plante n-ar avea apă şi toate ar muri. Atunci deşertul ar fi fără acele minunate plante galbene înfloritoare, răspândite peste tot.
Făgăduinţa lui Dumnezeu privind Sionul, în acest caz referindu-se la întregul Israel, este că deşertul lui va fi ca grădina Edenului. Această făgăduință va fi împlinită pe noul pământ, unde nici o plantă nu va trebui să o priveze pe alta de apă, aşa că suprafaţa pământului va înflori într-o frumusețe deosebită.
