Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări.
1 Corinteni 9:25
Ai auzit, fără îndoială, că dacă eşti foarte însetat nu trebuie să bei prea mult o dată. A bea puţin câte puţin este cel mai bine pentru un drumeţ, iar unui cal nu i se dă voie să bea cât vrea el. Există, probabil, câteva motive pentru acest lucru. Unul care s-a descoperit recent are de-a face cu animale care trăiesc în zonele deşertice, cum ar fi Africa şi Australia.
Un biolog a studiat wallaroo-ii, un tip de canguri, care se găsesc în zonele aride din vestul Australiei. Pentru a le face pe animale să vină unde dorea, el le oferea apă, ştiind cât de greu trebuia ele să lucreze pentru a săpa o groapă de apă care le oferea apă foarte puţină.
Destul de ciudat, totuşi, foarte puţin wallaroo-i veneau să bea. Chiar când temperatura era de 46 de grade la umbră, ei nu beau. Normal că savantul s-a întrebat de ce refuzau aceştia o ofertă atât de abundentă de apă. Răspunsul a venit mai întâi din Africa, unde s-a aflat că vitele eliminau cantităţi excesive de azot din corp după ce beau. Teste în Australia au arătat că acelaşi lucru era valabil şi pentru wallaroo-ii din Australia.
Motivul pentru care azotul este atât de important de păstrat în aceste circumstanţe este că acesta constituie unul dintre elementele principale care formează proteinele şi că nu există în deşert prea multă hrană care să conţină azot. Aşa că, pentru a păstra puţinul pe care îl au, animalele au un instinct care le spune să fie foarte atente şi să nu bea prea mult.
Aceste animale din deşert care au arătat abstinenţă când era vorba de băut apă, ne învaţă o lecţie importantă. Aşa cum spune textul nostru, fiecare persoană al cărei scop este cerul, practică autocontrol în fiecare domeniu al vieţii: băutură, mâncare, recreere, îmbrăcăminte, şi toate celelalte. „Adam a căzut prin indulgenţa apetitului; Hristos a biruit prin supunerea apetitului. Şi singura noastră speranţă de recâştigare a Edenului este printr-un ferm autocontrol” , scria Ellen White (Dietă şi hrană, p. 167).
