Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Plângerile lui Ieremia 3:26
E dificil să dresezi un elefant, dar odată dresate, aceste animale inteligente sunt foarte ascultătoare şi loiale. Unele dintre ele devin atât de ataşate emoţional de dresorul lor încât nu vor asculta de nimeni altcineva. Ele refuză să mănânce dacă dresorul nu este acolo.
Phum era exact un astfel de animal. Odată îmblânzit, el a devenit atât de devotat dresorului său încât era chiar gelos când soţia dresorului se afla prin preajmă, sforăind şi întorcându-se cu spatele la ea. În Asia, unde trăia Phum, elefanţii sunt folosiţi aşa cum erau odată folosiţi caii: la transport, la trasul unor greutăţi mari, la a-şi duce stăpânii la vânătoare; de asemenea, ei iau parte la ceremonii.
Phum era folosit pentru prinderea de elefanţi sălbatici, pentru dresaj. Acest lucru se făcea alungându-i în câmp deschis, unde puteau fi capturati de vânători. Lui Phum îi plăceau foarte mult aceste vânători şi când vedea că se fac pregătiri, se bucura foarte mult. Într-o zi, dresorul său s-a îmbolnăvit rău, aşa că Phum n-a putut fi luat la vânătoare. El s-a supărat atât de tare că a rămas acasă, încât a scos din rădăcini copacul de care era legat şi a fugit, trăgând după el copacul, o parte din drum. Apoi a încercat să se alăture elefanţilor sălbatici, dar din cauză că avea miros de om, aceştia l-au bătut şi l-au alungat.
Îngrijitorul lui Phum a petrecut zile întregi căutându-l. În cele din urmă, l-a găsit rănit şi sângerând, îngenuncheat, poziţie pe care elefanţii sunt învăţaţi să o ia ca omul să se poată urca în spatele lor mai uşor. Fiind respins şi bătut de ai lui, şi neştiind ce să facă, Phum a făcut singurul lucru pe care şi l-a amintit: a îngenuncheat şi a aşteptat ca dresorul lui să-i urce pe spate. Nu ştim cât de mult a stat îngenuncheat până ce dresorul să-l găsească. Vă puteţi imagina cât de fericiţi au fost amândoi la regăsire!
În felul lui, Phum ne dă o lecţie pe care mulţi dintre noi trebuie să o învăţăm mai bine. Este lecţia din textul nostru. Acesta spune că speranţa noastră ar trebui să fie în Dumnezeu şi că, făcând tot ceea ce putem, trebuie să ne relaxăm, să aşteptăm cu încredere şi să vedem ce va face El.
