Ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice. Binecuvântat să fie Domnul care nu ne-a dat pradă dinţilor lor.
Psalmul 124:4-6
Mierlele despre care va fi vorba aici sunt nişte păsări de mărimea unui măcăleandru, care trăiesc de-a lungul pâraielor repezi de munte. Pasărea pare durdulie, pentru că are o coadă foarte scurtă. Penajul ei este astfel încât penele strâns unite nu permit ca pasărea să se ude nici chiar sub apă.
Deşi mierla de apă petrece mult timp în apă, nu este înrudită cu nici una dintre aşa numitele păsări de apă. Ea este o pasăre cântătoare, care aparţine aceluiaşi ordin cu grangurii, vrăbiile şi mierlele.
Mierla de apă îşi construieşte cuibul cât mai aproape de apă posibil, preferabil lângă, sau chiar dincolo de o cascadă. Cuibul cu aspect de colibă se află pe un raft de stâncă şi este făcut din muşchi verde şi moale, având o gaură într-o parte, drept uşă. Muşchiul este ţinut în viaţă fiind stropit regulat, fie de cascadă, fie de pasăre, care coboară în apă, apoi scutură picăturile pe cuib.
Pasărea are o caracteristică pe care o păstrează din copilărie. Când un pui de mierlă de apă vrea să mănânce, arată acest lucru părinţilor lăsându-se în jos repede şi ridicându-se apoi. Când se face mare, mierla de apă îşi păstrează deseori acest obicei. Dar caracteristica unică ce face celebră această pasăre este capacitatea ei de a se plimba, scufundată în apă, chiar împotriva unui curent puternic. De asemenea, dacă vrea, ea poate să-şi întindă aripile şi să zboare, efectiv, sub apă, aşa cum face în aer.
Capacitatea mierlei de apă de a trăi în astfel de circumstanţe nefavorabile este un miracol. Cum poate să reziste să nu fie luată de un curent care este prea puternic pentru cei mai mulţi dintre noi, ca să înotăm împotriva lui? Acelaşi Dumnezeu care a dat mierlei de apă această capacitate poate, cu siguranţă, să mă ajute şi pe mine să rezist curentului acestei lumi care uneori pare atât de puternic, încât mă va mătura. Dar avem făgăduința lui Dumnezeu, că El va fi totdeauna cu noi.
