Au ajuns până în valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini.
Numeri 13:23
Îţi poţi imagina ce mărime trebuie să fi avut acei struguri pe care cei doisprezece spioni i-au găsit în Ţara Promisă? Ce ai zice dacă ai vedea doi oameni venind pe stradă cu o prăjină între ei, pe umeri şi de ea ar fi atârnaţi nişte struguri atât de mari încât altfel n-ar putea fi duşi?
Există unii care îşi bat joc de ideea posibilităţii existenţei unor astfel de struguri, dar oamenii de ştiinţă au descoperit hormoni de creştere – substanţe chimice care influenţează creşterea plantelor şi animalelor – care sunt capabili să facă lucruri extraordinare plantelor.
Unul dintre aceştia, descoperit în 1938 de doi oameni de ştiinţă japonezi, este numit giberelină. Când un cultivator de struguri din California şi-a stropit via cu o astfel de substanţă, a obţinut o creştere de 25% faţă de recoltele sale precedente şi de ale vecinilor săi, care nu stropiseră viţa cu hormon. Acest lucru se întâmpla în 1958. De atunci, multe descoperiri noi adiţionale au sporit intens roada adusă de multe plante.
Cele mai spectaculoase creşteri sunt obţinute prin folosirea de substanţe chimice produse chiar de plante. Acest lucru indică faptul că plantele au în ele substanţe care, când sunt puse la lucru, pot produce roade cum n-am mai văzut niciodată.
Ca rezultat al miilor de ani de păcat care au afectat negativ viaţa în multe feluri, această lume nu mai poate susţine creşterea în belşugul care a existat odinioară. Oamenii de ştiinţă pot şi găsesc căi de a exploata unele dintre puterile creatoare ale lui Dumnezeu care sunt încă prezente în natură. Dar cele mai bune eforturi ale oamenilor de ştiinţă au ca rezultat doar slabi înlocuitori ai frumuseţii şi abundenţei din Grădina Edenului. Pe Noul Pământ vom vedea această abundenţă demonstrată din nou.
