Drept răspuns Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ioan 3:3
În această dimineaţă vom vorbi despre doi fluturi destul de obişnuiţi: monarhul şi regentul. Monarhul nu este bun la gust pentru inamicii lui. Regentul este bun la gust, dar scapă de duşmani tocmai pentru că arată aproape identic cu monarhul, care are un gust neplăcut.
Orice primăvară aduce populaţia ei de monarhi cât şi de regenţi. Fiecare dintre ei iese dintr-un ou, mănâncă în cantităţi enorme laptele cucului, sau alte plante, trece printr-un stadiu de odihnă, numit crisalidă şi iese din el ca un fluture adult.
Care este lucrul care determină ce specie va fi fiecare? Păi, vei spune, ereditatea, desigur. Şi ai dreptate. Regenţii se nasc regenţi şi indiferent cât de mult ar vrea un regent, există o lege naturală potrivit căreia el va fi ceea ce se naşte.
Dar, ai putea să întrebi, de ce ar vrea ei să fie altceva? Ei bine, odată cu toamna, când temperatura începe să scadă prea mult pentru a mai putea fi bine pentru fluturi, vedem o diferenţă clară între monarh şi regent.
Monarhul îşi ridică aripile spre cer şi este condus de o înţelepciune înnăscută, spre sud. Acolo trăieşte în timpul iernii, la căldură. Dar ce face regentul în această perioadă? Poate beneficia şi el de acest avantaj? Vai, nu! Deşi pare asemănător cu un monarh, capacitatea înnăscută de a migra nu îl caracterizează şi natura regentului decretează că el va muri odată cu frigul.
Regentul poate arăta ca un monarh, dar pentru a fi un monarh, ar trebui să aibă calităţile înnăscute ale monarhului.
Aici se află o lecţie spirituală profundă pentru noi. Nu e destul să pari sfânt. Din punct de vedere spiritual, noi suntem cu toţii născuţi ca şi fluturii regenţi. Asta înseamnă că nu putem niciodată „migra” spre climaturi cereşti până când nu ne naştem din nou, aşa cum ne spune Isus în textul nostru. Această nouă naştere poate avea loc doar atunci când ne deschidem inimile şi ne lăsăm schimbaţi de Duhul Sfânt.
