Nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite.
Isaia 11:3
Unul dintre peştii cel mai greşit înţeleşi din mare este baracuda. Deşi rechinii sunt imprevizibili şi mortali, baracuda sunt, în general, nepericulosi. Totuşi, când făceam scufundări pe insula Bimini, în Bahamas, mi-a fost greu să-mi amintesc acest lucru atunci când un baracuda curios şi lung cât sunt eu de înalt, înota pe lângă mine. Mă speriam de acei ochi mari, reci, care nu clipeau şi de rândurile de dinţi care arătau ameninţător.
Sunt cunoscute cazuri foarte puţine în care baracuda a atacat o fiinţă umană şi în toate, au existat fie una, fie alta din două condiţii. Aceste condiții ar trebui totdeauna evitate. Prima este apa tulbure. Baracuda loveşte obiecte strălucitoare, crezând că sunt peşti. Este, deci, uşor pentru un baracuda să greşească, luând o piele albă sau tălpile albe ale picioarelor cuiva drept masa lui obişnuită. Sau baracuda poate ataca un banc de peşti mici în apă noroioasă, neştiind că acolo mai este şi un om.
A doua condiţie este prezenţa sângelui în apă. Sângele atrage baracuda ca şi pe rechini şi se ştie că ambele specii de peşti atacă înotători răniţi, care sângerează.
În apă limpede şi unde nu există miros de sânge, peştii baracuda sunt, în general, inofensivi. În secolul optsprezece, când se credea că baracuda este foarte periculos, un scriitor a pretins că peştele prefera carnea de câine în locul cărnii de om. Un altul spunea că baracuda îi preferă pe englezi francezilor, pentru că englezii mănâncă mai mult ca animalele şi deci sunt mai gustoşi decât francezii. Acest argument este ridicol, desigur, dar ilustrează până unde vor merge unii ca să-şi susţină prejudecăţile.
Textul nostru este o profeţie despre Isus, că El nu va judeca după înfăţişare sau reputaţie, ci pe baza faptelor adevărate. Este foarte uşor si ajungi la concluzii pe baza unor dovezi nesigure, referitor atât la peşti cât şi la oameni. Să fim şi noi atenţi cum judecăm.
