Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă … un ciucure la colţurile veşmintelor lor ….şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta.
Numeri 15:38
Cocorul canadian este o pasăre mare, cenuşie, cu picioare şi cu gât lung, având un cioc ca un pumnal. Cuibărind în zone mlăştinoase, se hrăneşte, singur sau cu partenerul lui, în câmpuri uscate ca şi în zone mlăștinoase şi umede. Deşi vegetaţia cum ar fi grânele, fructele de pădure şi rădăcinile fragede îi oferă cel mai mult din hrană, cocorul canadian mănâncă şi broaşte, insecte şi viermi.
Cântecul unui cocor canadian, rezonant, ca de trompetă, este făcut de un tub răsucit. Sunetul este purtat la kilometri distanţă şi este folosit de cocorii migratori pentru a-şi menţine stolul împreună, de perechi pentru a menţine contactul când sunt separaţi şi de masculi pentru a-şi declara drepturile asupra unui teritoriu. O pereche de cocori strigă antifonai. Aceasta înseamnă că masculul începe strigătul iar femela îl termină, cu o cronometrare atât de precisă încât sunetul pare să fie al unei singure păsări.
Dansul la cocorii canadieni, constă în înclinări, întinderi, paşi rapizi şi sărituri. Deşi dansurile constituie ceremonia de curtenie, ele sunt făcute şi în afara sezonului, când stolurile migratoare se opresc pe terenuri de odihnă, dând reprezentaţii. Poate că atunci, pur şi simplu, sărbătoresc viața.
O practică unică a unei perechi de cocori canadieni este să-şi vopsească penele cu pigment roşu. Călătorind distanţe mari pentru a găsit zone în care există oxizi de fier, cocorii îşi îmbracă penele cu atât de mult mineral încât unele capătă o culoare roşu-portocaliu. Cocorii pereche sunt devotați unul altuia pe viaţă, iar culoare roşie este un semn al legăturii lor.
Aşa cum israeliţii purtau ciucuri albaştri ca să indice credincioşia lor faţă de Dumnezeu, la fel şi cocorul canadian poartă culoarea roşie ca să mărturisească despre credincioşia faţă de partener. Dar mai important decât semnele exterioare sunt motivele interioare. La acestea se uită Dumnezeu.
