Căci răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.
Isaia 9:18
În partea de nord a Statelor Unite există lacuri secate în care au crescut atât de multe plante încât apa abia dacă se poate vedea. Aceste zone umede sunt numite mlaştini. Pe măsură ce mor, plantele se depun pe lac, formând ceea ce se numeşte un „fund fals”. În multe mlaştini muşchiul sphagnum de deasupra apei este destul de dens ca să suporte greutatea unui om care trece peste el.
Acest muşchi are celule goale care conţin aer, făcându-l să crească. Densitatea lui formează o plută de plante crescute care susţine creşterea unor plante mai mari. În unele zone, se pot cultiva afine în mlaştini.
În cele din urmă, arbuşti mici şi copaci încep să crească pe marginile şi spre interiorul mlaştinii. În final, acumularea de vegetaţie absoarbe toată apa şi ucide mlaştina. Dacă muşchiul sphagnum este prezent din abundență când se întâmplă acest lucru, se usucă. Acest muşchi uscat, numit muşchi turbă, este folosit de grădinari în solare, pentru a păstra umezeala în sol.
Frunzele muşchiului turbă au aer în şi între ele. Având atât oxigen în el, dacă muşchiul ia foc, poate arde intens şi nu poate fi stins fără o ploaie torenţială sau inundaţie.
Putem vedea în stadiile de evoluţie ale lacului, care ajung la mlaştină şi la foc, o ilustrare a păcatului şi a rezultatelor sale.
Dumnezeu a făcut la început lumea ca un lac curat, neacoperit. Apoi a intervenit păcatul, ca o plantă nedorită, care a început să crească în lac. Treptat, păcatul a umplut lumea cu stricăciune spirituală şi moarte. Dar în păcat, ca şi oxigenul în muşchi, este un element care, în cele din urmă, aduce asupra lui propria distrugere. Aşa că, în cele din urmă, păcatul va fi distrus de foc, care va arde adânc, până când păcatul va fi complet şters. Astfel Dumnezeu va curăţa „lacul”, şi nu va mai fi niciodată acoperit cu păcat sau păcătoşi. Totul va fi curăţat.
