Leneşul doreşte mult şi totuşi n-are nimic, dar cei darnici se satură.
Proverbe 13:4
Leul, deseori numit regele animalelor, ar trebui probabil numit monarhul pasiv, sau pur şi simplu regele leneş, pentru că leul mascul îşi petrece viaţa lăsându-şi soţiile să facă toată munca. Câteodată, el poate ajuta la capturarea unei prăzi mari şi periculoase, dar pentru cea mai mare parte a timpului, el va evita orice muncă.
Imediat ce puii sunt destul de mari ca să se descurce, leoaica urmărește, prinde şi ucide vânat, în timp ce partenerul ei priveşte. Apoi, masculul merge la pradă şi îşi îndepărtează familia, pentru a putea mânca pe săturate, nederanjat Pe lângă asta, orice burlac din grupul de lei poate să i se alăture la ospăţ. Dacă vânatul este mic, poate să nu rămână nimic pentru femelă şi puii ei. Dar dacă este destulă came, leoaica mănâncă apoi, îndepărtându-i pe pui până când termină.
Deşi în mod normal masculul leu nu oferă hrană familiei, el rămâne loial familiei sale şi se odihneşte în pace pe o parte, în timp ce treaba merge înainte. El poate avea câteva partenere şi-i arată afecţiune fiecăreia. După o despărţire, masculii şi femelele îşi ating nasurile, îşi ling feţele şi îşi ating obrajii. Masculii sunt atenţi cu puii şi păstrează termeni amicali cu ceilalţi membri ai haitei.
Singura dată când un leu mascul consumă energie sau îşi arată vreo abilitate de a lupta este atunci când un burlac încearcă să-i fure una dintre tovarăşe. Dacă are mai mult de zece ani şi pierde bătălia, trebuie să părăsească haita. Atunci, fără o femelă care să vâneze pentru el, va trebui să mănânce broaşte, şoareci, termite şi lăcuste. Dacă nu găseşte destulă hrană, slăbeşte şi, curând, cade pradă hienelor.
Există unii oameni care sunt ca leul mascul. Prea leneşi ca să muncească şi să-şi poarte de grijă, ei depind de mama, de tata, de stat sau de biserică, pentru a avea grijă de el. Astfel de oameni o pot duce bine un timp, dar sufletele lor sunt nesatisfăcute şi nehrănite.
