Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Matei 7:13
Lemingii sunt nişte rozătoare mici, care trăiesc în regiunile din nordul îndepărtat al lumii. În circumstanţe obişnuite, aceste animale trăiesc exact aşa cum te-ai aştepta ca ele să trăiască. Ele se simt destul de bine în vizuinile lor în toiul iernii, când aerul de afară este foarte mult sub zero grade Celsius. Primăvara şi vara au pui, au grijă de ei şi se bucură de lungile zile arctice.
Dar, periodic, numărul de lemingi începe să crească atât de rapid încât nu mai există destulă hrană sau spaţiu de locuit pentru ei. Curând, ei devin agitaţi şi nervoşi şi unii pleacă să găsească noi zone de locuit. Oriunde merg, ei găsesc mai mulţi lemingi, aşa că trebuie să continue să meargă. Lor li se ataşează mulţi alţii, care caută noi căminuri. În scurtă vreme, literalmente un râu de lemingi se mişcă într-o masă de blană.
Necazul este că nici chiar acum aceştia n-au nici cea mai slabă idee unde merg. Mii dintre ei cad pradă vulpilor, şoimilor, şi altor prădători. Dar sunt încă mii care îşi continuă peregrinajul nebun spre nicăieri. Ei urcă munţi, trec râuri înot, coboară stânci, şi în cele din urmă, ajung la mare. Gândind probabil că este doar un alt râu de trecut, ca şi celelalte, lemingii se avântă în ea. În cele din urmă se îneacă, iar trupurile lor sunt aduse la ţărm.
Între timp, ce se întâmplă acasă? Unii dintre lemingi nu s-au simţit îndemnați să se alăture nebuniei care a dus pe cei mai mulţi dintre tovarăşii lor la moarte. A fost dificil pentru un timp, dar curând după ce milioanele de lemingi nesuferiţi au plecat, a fost din nou loc pentru toţi şi pace şi siguranță.
Acţiunea lemingilor este un bun exemplu privind rezultatele urmării oamenilor din lume în goana lor nebună spre pierzare. Isus spune: „Urmaţi-Mă”. Acest lucru poate însemna să rămânem unde suntem, sau să mergem împotriva direcţiei luate de mase. Oricare ar fi, va fi singurul drum spre pace şi siguranţă reală.
