Cât va fi pământul nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.
Geneza 8:22
Culorile toamnei sunt cauzate de schimbările chimice care au loc în frunze. Fiecare frunză verde este plină cu corpi microscopici de clorofilă care îi dau culoarea verde. Aceste corpuri de clorofilă sunt ca nişte mici uzine, care produc hrană din apă, oxigen şi dioxid de carbon, folosind ca energie lumina solară. Vremea rece care însoţeşte apropierea toamnei face ca aceste procese să încetinească şi, în cele din urmă, să înceteze complet.
Când micile uzine sunt închise pentru iarnă, clorofila se descompune în alte substanţe, iar hrana este depozitată în corpul copacului. După ce are loc acest lucru, singurele substanţe rămase în frunză sunt o materie apoasă, câteva picături de ulei şi câţiva corpusculi galbeni, care dau frunzei culoarea galbenă. Uneori, totuşi, ceva din hrană rămâne prinsă în frunză. Acest lucru determină schimbări chimice în continuare, care produc diferite umbre de roşu.
În punctul unde frunza este ataşată de copac, creşte un strat special de celule, sigilând frunza de ramură. Acest strat separă frunza de copac şi permite să fie luată de prima adiere.
Aşa sfârşeşte viaţa oricărei frunze a foioaselor. Ea înmugureşte primăvara, se maturizează şi îşi face treaba în timpul verii, apoi spune adio copacului, toamna. Dar chiar în moarte, frunza oferă lumii o demonstrație de frumuseţe şi stimulează speranţa. Culorile toamnei ajută, cumva, la îndepărtarea fiorului sosirii iernii.
Dumnezeu a dat anotimpurile ca o asigurare pentru om că El nu va schimba niciodată regularitatea anului pe pământ. „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului. Şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” (Geneza 8:21,22).
