Du-te la furnică leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înțelepțește te.
Proverbe 6:6
Poţi să crezi că un lichid cu gust dulce, care provine de la un gândac, poate cauza moartea unei întregi colonii de furnici? E adevărat. Lichidul provine de la un gândac numit „gândacul cu păr de aur”. Având în intenţie doar păstrarea speciei lui, acest gândac intră într-o colonie de furnici sanguine, o specie care are o structură socială foarte bine dezvoltată.
La început este ignorat, dar nu după mult timp unele furnici se apropie de el şi descoperă lichidul delicios. Acestea îşi neglijează îndatoririle căutând să împlinească nevoile lui, ca să primească în schimb delicioasa răsplată.
Un număr din ce în ce mai mare de furnici se adună în preajma gândacului, având grijă în mod constant de nevoile lui. Pofta pentru substanţa cu gust dulce culege curând efecte amare, totuşi. Orbite de dorinţa lor de a-şi satisface gustul, furnicile continuă să se complacă în această situaţie. Dependenţa lor devine atât de mare încât îşi uită toate responsabilităţile faţă de colonie.
Curând, neglijata furnică regină, de a cărei existenţă depinde colonia şi care se bazează în totalitate pe supuşii ei, începe să-şi piardă sănătatea. Moartea ei este doar o chestiune de timp. Prosperul şi „nevinovatul” gândac a captivat atenţia furnicilor acum ieşite din minţi, al căror singur gând este achiziţionarea de mai mult lichid care să le satisfacă setea.
Gândacul cu păr de aur îşi depune curând ouăle, care, de asemenea, sunt îngrijite de sclavii dependenţi. Când puii ies din ouă, furnicile îi hrănesc cu propriile ouă, grăbind la moarte întreaga societate. Actul final are loc când membrii unei colonii odată superior organizate, încep să-şi ucidă propriii tovarăşi, pentru a-şi hrăni pasiunea care îi macină. Societatea moare, iar gândacii pleacă mai departe spre alt cuib de furnici.
De obicei, furnicile pot fi folosite ca exemple bune de vieţi ordonate, în care fiecare individ lucrează pentru comunitate. Dar chiar şi o furnică poate fi păcălită, dacă nu este în gardă. Şi noi trebuie să rezistăm supunerii faţă de ispită. Dacă urmăm căile lui Dumnezeu, vom fi consideraţi înțelepți, pentru că ştim că doar în Isus vom găsi adevărata fericire.
