Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu tmi înalţi capul.
Psalmul 3:3
Marea barieră de corali se întinde de-a lungul coastei de nord-est a Australiei, pe mai bine de 1900 km. 90% din recif, care acoperă 130 000 km, este sub apă. Partea de la suprafaţă serveşte ca loc de cuibărit pentru păsări şi broaşte ţestoase. Câteva insule ale recifului sunt folosite de turişti.
Unul dintre lucrurile cele mai remarcabile despre recif este că acesta este o structură vie care nu se erodează. Compusă din corali care cresc, cu cochiliile coralilor morţi dedesubt, ea poate rezista valurilor puternice ale oceanului care ar eroda malul. Sute de tipuri de corali, în forme şi culori variate, formează reciful care oferă, de asemenea, locuinţă pentru o remarcabilă varietate de peşti viu coloraţi, ca şi pentru multe crustacee, viermi de mare şi alte feluri de viaţă marină.
Fazele lunii influenţează depunerea icrelor de către corali. În vara australă, din decembrie până în aprilie, luna nouă semnalizează naşterea. Iarna, luna plină este cea care dă semnalul. Când ouăle eclozează, mici larve, numite planule, se propulsează în apă, cu sute de peri aproape invizibili. Pentru că formează o parte din planctonul oceanului, multe larve de coral nu ajung niciodată la maturitate, fiind mâncate de peşti şi de alte creaturi ale mării. Dar cele care supravieţuiesc se ancorează pe viaţă, şi dacă sunt specii care construiesc recife, încep să secrete un schelet extern. Singura nevoie a lor este de apă puţin adâncă, cu temperaturi între 18 şi 30 de grade Celsius. O dată ancorate, acestora le cresc tentacule, cu care prind bucăţele mici de hrană şi îşi extind coloniile crescând muguri, ca şi plantele.
Am observat că Marea barieră de corali oferă protecţie Australiei împotriva marilor valuri care vin uneori din Pacific şi care ar eroda țărmurile continentului. La fel şi Dumnezeu este o barieră pentru creştin, pentru a-l proteja de multe necazuri şi ispite care l-ar copleşi.
