M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
Filipeni 4:11
Ciocul fiecărei păsări este perfect adaptat dietei ei. De exemplu, raţele şi gâştele au ciocuri ca nişte strecurători, care le permit să arunce afară ceea ce nu vor. Ciocănitorile au cea mai bună daltă din lume şi sunt foarte bine adaptate, atât pentru hrănire cât şi pentru a face găuri pentru cuiburi.
Pelicanul are o plasă mare pentru peşti drept cioc şi îl foloseşte ca atare. Păsările cardinal au nişte ciocuri puternice cu care sparg seminţe. Apoi este colibri, al cărui cioc este un pai de calciu prin care suge nectar din flori.
Deci, fiecare pasăre a fost dăruită exact cu uneltele de care are nevoie pentru a rămâne în viaţă şi fericită. Acum să presupunem că un pelican decide că nu-i mai place dieta lui de peşte, şi că i-ar plăcea mai mult să sugă nectar din flori. Îţi poţi imagina un pelican zburând în jurul unei petunii şi încercând să extragă picătura de nectar din gâtul subţire al acestei flori în formă de trompetă?
Păsările folosesc ceea ce au în felul în care a fost intenţionat să fie folosit. Şi noi avem talente, dar uneori pare că există o diferenţă în modul în care ne raportăm la locurile care ne-au fost date în viaţă. Păsările sunt, în general, mulţumite cu ceea ce au şi cu împlinirea scopului pentru care trăiesc. Dar nemulţumirea omului provine de la regula majorităţii. Prea adesea vrem altceva decât avem. Poate că vrem poziția unui vultur, când ni s-a dat locul unei vrăbii. Nici o vrabie nu invidiază un vultur şi nici noi n-ar trebui să invidiem altă persoană.
În zilele Exodului, Dumnezeu a rânduit nişte oameni potriviţi să facă anumite slujbe, dându-le talentele de a le realiza. Pentru transmiterea Evangheliei în toată lumea, El ne-a dat fiecăruia dintre noi anumite sarcini şi talente de care avem nevoie ca să îndeplinim aceste sarcini. Este foarte important să ne facem treaba ca pentru Domnul şi să învăţăm ca şi Pavel să fim mulţumiţi cu starea în care ne găsim.
