Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmul 91:11
Perfect proiectată pentru planare, veveriţa zburătoare, în greutate de 100 g, are un pliu de piele care se întinde de-o parte şi de alta a corpului ei, de la piciorul din faţă până la cel din spate. Această veverită nu zboară, de fapt, ci este un planor excelent. Înainte de a decola dintr-un copac, micul animal face nişte măsurători vizuale. Ea se apleacă într-o parte şi în alta, părând a calcula distanţa spre locul de aterizare ales.
Matematicienii numesc procesul acesta triangulare geometrică. Când o veveriţă zburătoare se teme sau e forţată să planeze fără să aibă timp să facă calculele necesare, poate ateriza pe sol sau în apă. Fiind unul dintre puţinele mamifere care nu poate înota, micul ghemotoc de blană zburătoare nu alege niciodată apa şi nu pică niciodată acolo când îşi poate calcula bine distanţa.
Când decolează, veveriţa zburătoare îşi strânge toate cele patru picioare, sare în aer şi apoi le întinde. Membranele planoare, întinse larg, sunt umplute cu aer, care intră înăuntru, la fel cum se umple şi o paraşută. În timp ce veveriţa planează, îşi poate schimba traseul, ca să evite rămurelele şi crengile şi trunchiurile de copaci. Ea face acest lucru folosindu-şi coada drept cârmă şi variind gradul de întindere a uneia sau a celeilalte membrane. Acest lucru este asemănător cu o vâslă pe o barcă cu vâsle, doar că lucrează orizontal şi nu vertical. Chiar înainte de aterizare, coada este îndreptată înainte, ceea ce orientează corpul înainte, iar picioarele din spate sunt aduse în jos, pentru a absorbi şocul. Veveriţele zburătoare se nasc cu un talent anume pentru planare.
Cu siguranţă, Creatorul a prevăzut veveriţa zburătoare cu mijloace de a o ajuta în toate aceste feluri şi de a nu se lovi de copaci sau pietre. Va face El mai puţin pentru noi, când a promis că „El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” (Psalmul 91:11,12)?
