Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte.
Iov 12:9,10
Când te gândeşti la un ţipar poate îţi închipui o vietate subţire, ca un şarpe, care înoată în adâncimile oceanului. Unii oameni pot crede că ţiparii sunt electrici. Dar acest lucru este adevărat doar pentru cei care locuiesc în porțiuni ale Fluviului Amazon din America de Sud.
De fapt un ţipar este un peşte alungit, cu o coloană vertebrală separată în mai mult de 100 de segmente, care fac din el una dintre cele mai graţioase creaturi de pe pământ.
Ţiparii care trăiesc în râurile şi lacurile cu apă proaspătă din Europa şi America de Nord au o istorie a vieţii foarte ciudată. Când sunt gata să depună icrele, adulţii încep o lungă migraţie, din râuri şi pâraie spre Atlantic.
Dacă trebuie să înoate doar în josul râului spre apă sărată, atunci călătoria este uşoară, dar uneori, ei sunt forţaţi să treacă peste uscat. Pielea alunecoasă le face uşoară alunecarea peste câmpuri şi pietre, iar capacitatea de a absorbi o cantitate mică de oxigen în piele pentru perioade scurte de timp face respiraţia o problemă uşoară.
Ţiparii călătoresc peste uscat noaptea, dar dacă sunt surprinşi pe uscat când răsare soarele, se ghemuiesc într-un loc umed, înghiţind aer, ca să se menţină în viață.
În cele din urmă, după ce intră în apa sărată a mării, noroiul de pe piele îi protejează ca să nu moară din cauza expunerii imediate la sare. Dar, în cele din urmă, animalul se adaptează perfect la sare. El înoată în Marea Sargaselor, în mijlocul Atlanticului, şi acolo se împerechează şi moare.
Urmaşii ţiparilor arată diferit de părinţii lor, când intră în Curentul Golfului şi sunt purtaţi spre nord. Cei care provin din părinţi din America de Nord pleacă primii din Curent şi se îndreaptă spre râurile din America. Ceilalţi continuă să înoate în curentul Golfului până când ajung la râurile şi izvoarele din Europa. Tinerii ţipari merg în amonte ca să reînceapă ciclul.
În căile aparent misterioase ale ţiparului vedem încă o demonstraţie a faptului deseori observat că toate căile naturii sunt programate de un Dumnezeu Atotînţelept.
