Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul şi prin pricepere a întărit El cerurile.
Proverbe 3:19
Peştele-bijuterie are un mod unic prin care îşi cheamă puii la culcare. Când vine timpul de mers la culcare, femela îşi agită înotătoarea dorsală, pentru a-şi chema puii la cuib. Înotătoarea este roşie cu pete albastre fosforescente, care servesc drept semnal. Când puii văd petele înotătoarei scânteind, se adună sub mama lor şi merg la cuib. Treaba tatălui este să-i caute pe hoinari, pe care îi ia în gură şi îi duce la cuib. Acolo le dă drumul, nevătămaţi.
Puii de peşte-bijuterie se îngroapă pe fundul cuibului ca nişte pietricele mici. Acest lucru îl fac prin contractarea vezicilor lor înotătoare, (nişte saci de aer), pe care le umplu cu aer pentru a-i face să plutească la diferite niveluri în apă. Când vezicile înotătoare sunt contractate, aerul care îl menţine pe peşte pe linia de plutire este forțat să iasă şi corpul îi devine mai greu decât apa. Răspunsul este declanşat şi dacă tatăl îl ia în gură.
Într-o seară, tatăl peşte-bijuterie s-a oprit în mijlocul turului de căutare a copiilor lui şi a luat o bucată de hrană. În timp ce o mesteca, unul dintre pui a trecut pe lângă el. Imediat l-a luat în gură. Acum avea o problemă. Avea în gură două lucruri – unul trebuia să ajungă în stomac, altul în cuib. Tatăl a rămas pe loc câteva momente, ca şi cum s-ar fi gândit. Apoi a scuipat şi hrana şi pe bebeluş, care au căzut pe fundul apei. A luat apoi bucata de hrană şi a terminat-o de mâncat, apoi şi-a dus puiul acasă în siguranţă.
Aşa cum ne spune textul nostru, Domnul a întemeiat pământul prin înțelepciune. În fiecare părticică a planului Său şi în aducerea la îndeplinire a lui, se arată înţelepciunea Sa. Şi, în moduri izbitoare şi interesante, El a pus ceva din înţelepciunea Sa chiar în cele mai simple creaturi ale Sale, aşa cum ne arată incidentul cu tatăl peşte-bijuterie. Într-adevăr, şi psalmistul exclamă: „Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!” (Psalmul 145:10).
