L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!”
Matei 27:28,29
Haina stacojie în care soldaţii L-au îmbrăcat pe Isus era, probabil, făcută dintr-un material vopsit în roşu cu cârmâz, vopseaua roşie cel mai mult folosită din timpurile antice până în Evul Mediu.
Cârmâzul este făcut dintr-o insectă cu solzi, care trăieşte din sucurile plantelor. Era atât de valoroasă ca sursă de culoare încât călătorii au purtat insecta din ţară în ţară. Se crede că fenicienii antici au descoperit primii proprietăţile de vopsire ale insectei, în Palestina. Arabii, grecii şi europenii au folosit-o cu toţii şi era atât de mult preţuită de romani încât au cerut ca o parte din tributul pe care îl plăteau naţiunile cucerite să fie plătit în insecte de cârmâz.
În cele două Americi, coşenilele erau folosite pentru a produce vopsele roşii şi grena. Din moment ce insectele se maturizează în trei luni, 100 kg de insecte pe acru erau colecţionate în mai, iunie şi octombrie. Fiecare kg consta din 50 000 de insecte uscate. Era nevoie cam de 3 kg de insecte pentru 1 kg de vopsea. Insecta coşenilă trăieşte pe cactuşi, aşa că aztecii din Mexic aveau foarte mult succes în creşterea lor, cerându-le ca taxe, aşa cum făceau romanii cu insectele de cârmâz.
Indienii din sudul Arizonei şi California cunoşteau proprietăţile de colorare ale insectei coşenile şi o foloseau pentru decoraţiile lor.
Culorile au jucat un rol foarte important în istorie. Purpuriul şi stacojiul erau considerate culorile regalităţii, iar materialul folosit în multe ceremonii religioase şi regale era vopsit în stacojiu.
Stacojiul în care a fost îmbrăcat Isus de către soldaţii romani a fost pus pe El în bătaie de joc. Când va veni a doua oară, aceeaşi soldaţi Îl vor vedea din nou (vezi Apocalipsa 1:7). Dar cât de diferită va fi atunci atitudinea ucigaşilor Săi!
