Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
Matei 23:11
Când eram mic, nu exista aer condiţionat, astfel că, în timpul verii, ferestrele erau deschise toată ziua, pentru aer curat. Toamna eram uneori treziţi de gâgâitul gâştelor sălbatice aflate în drum spre sud. Era un sunet care ne plăcea foarte mult, chiar dacă ştiam că iarna nu era prea departe de gâştele care treceau. Stăteam în pat şi mă întrebam cum ştiau aceste gâşte încotro să meargă, chiar şi pe întuneric. Şi mă întrebam despre ce vorbeau cu gâgâitul lor.
Ştiam că gâştele zburau în formă de V, cu un conducător în vârful V-ului. Mă întrebam cum era ales conducătorul. Noi, băieţii, aveam tot felul de moduri în care alegeam pe căpitanii echipelor şi pe conducătorii de oşti, şi mă întrebam dacă erau gâşte care se simţeau frustrate când nu erau alese conducători. Sau poate că liderul se proclama el însuşi conducător şi toate celelalte gâşte trebuia să facă ceea ce spunea el.
Isus avea câţiva ucenici care erau mai îngrijoraţi despre cine va fi primul decât de orice altceva. De fapt, ei au făcut foarte mult caz de acest lucru, în timp ce călătoreau pe drumurile Palestinei. Isus a încercat în repetate rânduri să-i ajute să înţeleagă că cel mai important conducător este cel care îi slujeşte pe ceilalţi.
Când auzim gâşte zburând pe cerul nopţii, putem şti că ele vorbesc ca să evite rătăcirea de stol în întuneric. Am privit multe stoluri de gâşte zburând ziua, dar nu le-am văzut niciodată luptându-se pentru conducere. Pare că lider este pur şi simplu cea care din întâmplare se află în faţă când stolul începe să zboare. Şi gâştele, uneori, se schimbă între ele când conduc.
Oamenii de ştiinţă ne spun că gâştele care zboară în spate pot profita de faptul că gâştele din faţă taie vântul. Astfel, gâsca care are cel mai mult de lucru este gâsca lider, care nu are pe nimeni în faţă ca să-i uşureze presiunea vântului. A fi conducător implică întotdeauna responsabilitatea slujirii.
