Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire.
Efeseni 4:14.
Un coiot, hrănit ca animal de casă de către un pădurar din Texas, a prins gust pentru pui, aşa că a trebuit să fie legat ca să fie ţinut departe de coteţul găinilor. Familia pădurarului a început să iubească animalul şi îl răsfăța, hrănindu-l cu resturi de la masă. După ce a fost legat, totuşi, el a manifestat o incredibilă viclenie. În loc să mănânce resturile primite, le răspândea pe lungimea lanţului său. Pentru că era legat de colţul casei, se retrăgea simplu după colţ şi aştepta. În timp ce puii se bucurau de resturile împrăştiate, el îi prindea pe câte unul şi se delecta cu felul lui de mâncare preferat.
O povestire asemănătoare vorbeşte despre un leopard din India. Se spune că leopardul este cel mai inteligent membru al familiei pisicilor, la fel cum se crede despre coiot că este cel mai inteligent din familia câinilor. Un naturalist privea un leopard adult într-o zi când acesta a început să se joace cu coada, să se rostogolească pe pământ şi să se agite ca un uriaş pisoi de casă.
Nemaivăzând niciodată un astfel de comportament la un leopard adult, omul a fost deosebit de interesat să află cât va ţine şi dacă mai era vreun alt leopard în preajmă. Între timp, câţiva cerbi pătaţi, care sunt foarte curioşi prin natură, s-au apropiat să privească această priveliște ciudată. Când unul dintre cerbi a fost la o distanţă la care putea fi lovit, dintr-o dată a izbucnit o ceaţă portocalie şi leopardul a avut carne proaspătă de cerb la prânz.
Coiotul a folosit apetitul, iar leopardul curiozitatea, ca mijloc de atragere a victimelor. Diavolul şi agenţii săi sunt şi mai talentaţi în folosirea vicleniei pentru a-i atrage pe oameni. Doar dacă ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu putem să scăpăm din capcană.
