Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Matei 18:11
În Golful Panama trăieşte un peşte numit peştele cârmă, care se mişcă pe fundul bazinelor pietroase şi puţin adânci, împreună cu alţi membri din specia lui, într-un banc strâns unit. Numărul de peşti dintr-un banc poate varia între 25 şi 350 de indivizi. Bancul se mişcă aproape ca unul singur spre noi zone de hrănire, unde mănâncă din plantele ce cresc ici şi colo, pe fundul apei.
În timpul acestui proces de hrănire, unii peşti se pierd de banc. În acest moment, se petrece un lucru foarte interesant. Unul sau doi dintre peştii cârmă îşi schimbă imediat culoarea şi se mişcă repede, să aducă înapoi pe rătăcit. În mod normal, peştii cârmaci sunt gri-maro închis, cu pete şi dungi greu de observat. Dar peştele care preia slujba de „păstor” îşi schimbă coloraţia, având nişte pete albe circulare, de aproape jumătate de cm în diametru, peste tot pe pielea lui întunecată.
Păstorii se grăbesc să întoarcă pe cei rătăciţi prin mişcări rapide înainte şi înapoi sau prin mişcări circulare. Aceasta face pe cei rătăciţi să se întoarcă iarăşi la bancul principal. Această mişcare durează cam un minut, după care păstorii pătaţi se alătură din nou bancului şi culoarea lor redevine asemeni celei a restului grupului.
Oamenii de ştiinţă nu ştiu dacă acelaşi peşte este cel care devine păstor de fiecare dată sau dacă orice peşte poate deveni responsabil pentru banc şi poate prelua aspectul pătat. Oricare ar fi răspunsul la întrebare, peştii au un mod foarte eficient de a-şi păstra rândurile complete. Ei merg în mod conştiincios după fiecare rătăcit şi îl aduc înapoi.
Când oamenii ajung descurajaţi şi se simt deprimaţi, au nevoie de cineva să-i caute şi să le spună că grupului lor încă îi pasă. Poate că lucrul de care avem nevoie sunt membri ai bisericii care să preia atitudinea peștelui cârmaci şi să se grăbească să ajute pe indivizii rătăciţi şi să-i îndrepte spre grupul care are nevoie de ei.
