Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
Proverbe 2:6
Într-una dintre acele experienţe deosebite, care ne fac să ne minunăm de înţelepciunea acelora pe care lumea le numeşte „animale inferioare”, unul dintre angajaţii Acvariului Miami a observat un stârc verde făcând un lucru uimitor.
Micul stârc vâna boişteni la marginea apei când, deodată, a găsit un ghemotoc de hârtie în apropiere. L-a luat şi l-a aruncat departe, deasupra apei. Imediat, într-o agitaţie, o mulţime de peştişori au venit să facă investigații. Iar stârcul verde a avut un prânz de peşte într-un timp foarte scurt.
Astfel, o serie de observaţii au descoperit că acest stârc învăţase, prin anumite mijloace, să folosească momeala ca să ademenească peştii la suprafața apei în apropierea ciocului lui ca o suliţă. Odată, când stârcul stătea pe marginea apei, nişte peşti foarte gustoşi erau cam departe de locul unde putea el să-i ajungă. Cel care privea a observat că acum faimosul stârc verde nu avea nici un ghemotoc în zonă ca să-l arunce în apă ca momeală. Aşa că a aruncat unul mic păsării. Pasărea a privit la ghemotoc, apoi la peşti şi a luat momeala, reuşind să-şi prindă o masă pe cinste din boişteni gustoşi.
Acest comportament nu este deloc caracteristic stârcilor, dar oferă un exemplu izbitor de cât de inteligente pot fi unele creaturi. Acest stârc învățase să folosească o unealtă simplă pentru a prinde peşte.
În Insulele Galapagos, trăieşte o cinteză care foloseşte un băţ sau un spin de cactus pentru a scoate gândaci din gropi şi din crăpăturile din scoarţa copacilor. Unii pescăruşi iau cu ei în aer scoici cu carapacea foarte groasă şi le aruncă pe stânci unde se sparg. Apoi coboară şi prânzesc.
Deseori, cei care studiază natura sunt surprinşi şi uneori uimiţi de înțelepciunea arătată de animale. Unii observatori afirmă că aceste creaturi şi-au câştigat singure înţelepciunea. Nu e chiar aşa! Psalmistul avea dreptate când spunea: „Domnul dă înţelepciune”. Toată înţelepciunea, cea a animalelor şi a omului, vine de la El.