Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.
Iov 14:4
Deşi sunt cele mai mici mamifere, şoarecii de pădure au fost recunoscuți demult ca fiind cele mai rele mamifere care locuiesc pe pământ. Ei atacă, ucid şi devorează animale mai mari decât ei. Sunt ajutaţi în acest proces de dinţii ascuţiţi ca nişte ace şi de secreţiile otrăvitoare din gură, care sunt injectate în prada lor, atunci când muşcă. Şoarecii de pădure nu sunt doar ucigaşi, ci şi lacomi.
Dintre toate creaturile nedorite, rele şi neplăcute care locuiesc pe pământ, şoarecii vest-africani sunt poate cei mai răi şi mai mizerabili dintre toţi. Au cam cinci cm lungime, dar nu le e teamă de nimic. Aceste mici creaturi atacă orice, inclusiv omul. Odată doi dintre ei au fost puşi într-o colivie cu o bucată de carne de furnicar, care era mai mare decât ei doi la un loc. S-au luptat şi au ţipat pentru carne toată ziua şi toată noaptea. A doua zi dimineaţă, carnea dispăruse şi unul dintre ei ucisese şi mâncase şi din tovarăşul său.
Şoarecele vest-african nu se teme de prădători, pentru că are un miros foarte neplăcut, care face ca animalele să-l ocolească.
Mirosul acesta este oribil şi foarte volatil, astfel că infectează orice atinge şoarecele. Dar, lucru remarcabil, folosind un proces simplu, vest africanii au putut să producă din secreţia acestor animale un parfum delicat, plăcut şi rezistent care rivalizează cu cele mai bune parfumuri. Pentru acest lucru, şoarecii sunt fierţi întregi, împreună cu diferite frunze şi ulei de palmier. Uleiul care se ridică la suprafaţă poartă o aromă ce este diferită de bestia urâcioasă de la care provine. Acest ulei este cules.
S-ar părea că nimic bun nu poate veni de la un şoarece de pădure, totuși din el poate ieşi un parfum minunat. Şi pare că nimic din ce-I place lui Dumnezeu nu poate veni de la un păcătos. Şi, într-adevăr, omul nu poate aduce nimic bun dintr-un om. Dar Dumnezeu poate dezvolta o frumusețe a caracterului din cea mai urâtă persoană, când aceasta îşi predă Lui inima.
