Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
lov 11:7
Într-o zi de toamnă, un băiat şi tatăl lui mergeau prin grădina de legume a fermei lor. Într-o parte era un rând de stejari foarte mari. În apropiere era un strat de bostani, gata de a fi recoltaţi.
Oprindu-se sub unul dintre stejari să se odihnească, băiatul a spus tatălui:
– Tăticule, tocmai mă gândeam că Dumnezeu a făcut nişte greşeli când a creat lumea.
– Ce vrei să spui, fiule? a întrebat tatăl.
– Dă-mi un exemplu de lucru care ţi se pare greşit.
– Ei, tată, uită-te la acest stejar uriaş. Este cel mai mare copac de la ferma noastră, dar are cele mai mici fructe. Doar ghinde mici cresc în el. Dar acolo este o plantă slabă şi subţire de bostan cu cele mai mari fructe din câte am văzut. Nu ţi se pare ciudat, tată?
– Nu, fiule, nu mi se pare. Dar spune-mi de ce crezi că e o greşeală.
– E simplu, tată. Dumnezeu ar fi trebuit să pună bostanii în acest copac mare şi ghindele pe mica plantă agăţătoare. E logic. Sigur că şi tu vezi asta.
Chiar atunci o briză a mişcat ramurile copacului de deasupra şi o ghindă a căzut, lovind capul băiatului. Acesta şi-a ridicat ochii încet şi a întâlnit privirea tatălui. Nici unul n-a vorbit pentru un timp, apoi fiul a spus:
– Mă bucur că Dumnezeu n-a făcut ca bostanii să crească în stejari.
– Şi eu, fiule! a replicat tatăl. Şi eu!
Uneori credem că suntem destul de deştepţi şi nu putem înţelege motivul pentru care lucrurile sunt aşa cum sunt. Dar dacă am putea vedea prin ochii lui Dumnezeu şi am şti ceea ce El ştie, am înţelege motivele.
Auzim foarte mult astăzi despre logică şi faptul că lucrurile ar trebui să fie logice. Acest lucru duce de multe ori la concluzii greşite, aşa cum a aflat şi băiatul care stătea sub copac, pentru că nu se gândise la toate lucrurile.
