Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
Ezechiel 3:17
Incisivii castorului, cei patru dinţi curbaţi din faţă, doi pe maxilarul superior şi doi pe mandibulă, pot să roadă copaci cu o viteză uimitoare. Ei pot tăia un trunchi de plop de 6,35 cm în diametru în treizeci de secunde. Aceşti dinţi au o creştere continuă. Dacă animalul n-ar continua să-i folosească, incisivii lui ar fi în cele din urmă aşa de lungi încât n-ar mai putea să facă nimic cu ei şi ar muri. Ei sunt ascuţiţi prin frecarea perechii inferioare de cea superioară. În spatele acestor dinţi sunt două bucăţi de piele, sau gingie, care reţin apa şi bucăţile de lemn să alunece în gâtul animalului, atunci când acesta roade.
Castorul este bine dotat pentru această viaţă dusă mai mult sub apă şi pentru munca continuă de construire. Labele lui inferioare au degetele unite printr-o membrană, ca să-l ajute la înot, iar picioarele din spate îi sunt destul de puternice ca să-i susţină greutatea în timp ce cară noroi cu labele din faţă. O membrană transparentă îi protejează ochii sub apă şi două glande de pe abdomenul său secretă un ulei care este aplicat pe blană, făcând-o lucioasă şi impermeabilă.
Coada lată şi fără păr a castorului este o unealtă neobişnuită, dar foarte folositoare. Contrar părerii populare, totuşi, nu este folosită pentru a căra noroi sau ca mistrie, ca să pună noroi între beţe, ci este folosită drept proptea când animalul vrea să roadă un copac şi ca suport când merge pe picioarele din spate.
În apă, coada devine o cârmă, menţinând castorul pe un curs stabil. Pe lângă aceasta, mai foloseşte ca mijloc de avertizare. Când un castor simte pericolul, loveşte apa cu coada, provocând un sunet atât de tare încât toţi castorii din zonă îl pot auzi. Când îl aud, ei se scufundă şi sunt în siguranţă. Fiecare castor este un veghetor pentru vecinul său. Şi fiecare din colonie ştie că dacă fiecare veghează asupra celuilalt, toţi vor trăi mai mult. Aceasta este o lecţie pentru noi – ca întotdeauna să fim preocupaţi de bunăstarea familiilor noastre, de creştinii din jurul nostru şi de prietenii noştri.
