Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Evrei 10:25
Pinguinii sunt bine adaptaţi la vremea rece pe care trebuie s-o îndure în Antarctica. O treime din greutatea corpului lor este grăsime izolatoare, aflată imediat sub piele. Pe lângă aceasta, penele lor sunt tari, cu vârfurile întoarse spre corp. Acest plan special atrage aerul cald spre corp şi reţine vântul rece să nu intre sub pene. Pinguinul mai este protejat de nişte excrescențe pufoase numite săgeţele, care se află la baza fiecărei pene, oferind o bună izolare pentru piele.
Dar la temperaturi foarte reci, cu toată izolaţia pe care natura le-a oferit-o, pinguinii trebuie să lucreze ca să supravieţuiască. Când temperatura scade la -1 grad, sau mai jos, iar vânturile bat cu mai mult de 15 km pe oră, toată mişcarea inutilă trebuie evitată. Aceasta pentru a conserva energia şi căldura pentru pinguini şi pentru ouăle lor, care ar îngheţa dacă ar fi expuse doar câteva secunde.
Pentru a menţine destulă căldură, pinguinii se îngrămădesc foarte aproape unul de altul. O astfel de grămadă poate avea cinci sau şase mii de indivizi.
În timp ce se mişcă spre mijlocul grămezii, ei ţin ouăle pe picioarele lor. Grupul este în mişcare constantă, cu pinguinii din margine împingând spre centru, creând astfel o circulaţie a corpurilor încât toţi să aibă şansa să stea în centru, la căldură.
În acest caz, un pinguin singur va muri din cauza expunerii prelungite la frig. Dar apropiindu-se unii de alţii, sunt salvaţi cu toţi. În acelaşi fel, copiii lui Dumnezeu trebuie să se întâlnească des pentru căldură spirituală, dacă vor să-şi menţină experienţa creştină. A rămâne departe de biserică înseamnă să rişti să mori spiritual.
