Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
Proverbe 15:15
Când priveşti o vidră de râu, este uşor să crezi că scopul principal al vidrei este de a se bucura pe deplin de viaţă. Agilă şi puternică, ea înoată mai repede decât ar putea merge o canoe.
Unul dintre jocurile ei preferate este să sară cu burta pe bancurile de noroi până când acel loc devine la fel de alunecos ca grăsimea de pe blana udă. Familii întregi se alătură distracției, ducându-se pe rând la banc. Tehnica este folosită şi pentru a aluneca pe bancuri de zăpadă. Aruncând un banc de zăpadă în apă, vidra înoată sub apă sau sub gheaţă, ca să iasă afară la o distanţă de un sfert de km. Ea poate sta sub apă până la patru minute.
Fiind cel mai rapid înotător din clasa mamiferelor, vidra de râu nu are nici o problemă când trebuie să prindă peşte, dacă se opreşte din joacă pentru a se hrăni. Pescarii vor fi fericiţi să afle că vidrele nu se hrănesc cu peşti mari. Ele aleg mai degrabă peştii mai puţin atrăgători, pentru că înoată mai încet şi sunt mai uşor de prins. Broaşte, şerpi, insecte, turturele şi scoici de apă dulce îi completează dieta.
Nimic nu poate prinde o vidră în apă, dar pe uscat ea merge încet şi greoi. Corpul lung, picioarele scurte şi degetele unite prin membrană o fac o pradă uşoară pentru lup sau urs. Dar vidra nu se lasă cu una cu două. Cel mai des, ea scapă de duşmani, probabil, din cauza mirosului puternic, neplăcut pe care îl emană atunci când îi este teamă sau când e mânioasă.
Cum am observat mai înainte, e uşor să vedem în animale propriile noastre atitudini şi sentimente, când ele nu le au deloc. Dar dacă le au, atunci cu siguranţă vidra are inima mulţumită despre care vorbeşte textul nostru. Aceasta este atitudinea celui care găseşte un motiv de bucurie şi mulţumire în lucrurile mici. Şi nu este doborât când lucrurile nu merg întotdeauna bine. De aceea se poate avea „un ospăţ necurmat”. Aici există o lecţie pentru noi. Am învăţat-o bine?
