Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu!
Psalmul 51:2
Dintr-un loc privilegiat, în apropierea unei ape, un naturalist a observat odată un sconcs apropiindu-se de albie. Înainte de a ajunge la apă, sconcsul a început să adune în gură fire lungi de iarbă uscată, pe care nu le mânca, ci doar le ținea strâns între fălci.
Când animalul părea că are o mustață uriașă, s-a îndreptat spre mal, s-a întors cu spatele la apă și a intrat cu picioarele dinapoi și coada în râu. După un destul de lung răstimp petrecut în această poziție ciudată, animalul a mai intrat o dată în apă cu spatele, și-a cufundat picioarele și din nou a așteptat o lungă perioadă de timp. Apoi a început o serie de pași succesivi făcuți în apă cu spatele, cu diferite pauze între ei.
Când sconcsul a ajuns să fie cu tot corpul sub apă, mai puțin botul cu smocul de iarbă uscată, observatorul a văzut că iarba din gura animalului devine cu repeziciune neagră. După încă o pauză lungă, finală, sconcsul a lăsat în apă iarba uscată, devenită acum neagră cum era el, a înotat spre mal, a sărit pe uscat, s-a scuturat și a pornit-o agale spre pădure.
Alergând iute spre malul apei, cercetătorul a luat iarba în mână dar a aruncat-o imediat, pentru că era plină de purici. Sconcsul îi răbdase cât îi răbdase dar, până la urmă, a venit la râu să scape de ei, ieșind din apă curat.
Ce lecție ne învață sconcsul? Așa cum el avea nevoie să fie curățat de puricii care-i aduceau neplăceri și noi avem nevoie să scăpăm de păcate și de sentimentele de vină care ne supără. Chiar dacă s-ar putea să nu ne dăm seama, cauza nefericirii noastre este aproape întotdeauna un păcat din propria viață și prin urmare, nu putem fi fericiți până nu mergem la Isus să ne curățească de păcat.
Și avem nevoie să mergem permanent la El, pentru curățire. Pentru că, așa cum sconcsul va mai fi năpădit de purici și noi, dacă nu venim tot timpul la Isus pentru a fi curățați, ne vom redescoperi păcătuind.
