Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!
Luca 12:23
Cunosc un bărbat cu soția lui care s-au mutat la țară, la o fermă, și au strâns bucate cât să le ajungă pe doi ani, în caz de foamete. Există chiar o religie populară care-și încurajează credincioșii să aibă provizii la-ndemână pentru un an de zile, pentru caz de necesitate.
Există trei moduri generale de a supraviețuire, prevăzute de Dumnezeu pentru animale, în cazul în care hrana lor obișnuită se împuținează. Unele fac provizii – pentru iarnă, de regulă. Castorii și veverițele sunt un exemplu, în această privință. Alte animale migrează spre alte noi zone cu hrană, atunci când posibilitățile locale s-au redus. Păsările fac acest lucru, călătorind sute și chiar mii de kilometri spre locuri unde hrana este îndestulătoare, chiar dacă există riscul să-și piardă căminurile nordice.
Dar, probabil, cel mai important mod este cel de-al treilea, prin care multe animale își schimbă dieta atunci când nu mai găsesc de mâncare ceea ce le asigură, în mod obișnuit, hrana. Melcul de mare, de exemplu, mănâncă, de regulă, scoici mici dar, când acestea nu se mai găsesc, se va hrăni cu midii, care se află tot timpul prin preajma lui. Poți să te uiți la cochilia unui melc de mare și să-i citești întreaga istorie a dietei. Atunci când mănâncă midii, cochilia lui are dungi purpurii, iar când mănâncă scoici, dungile îi sunt albe.
Unele păsări care mănâncă insecte vara, iarna trec pe semințe. Caii mănâncă iarbă vara și fân și ovăz iarna.
Și noi ne schimbăm dieta, uneori, mai degrabă din cauza gusturilor decât a necesităților. Dar am un prieten a cărui familie, în timpul crizei din anii ’30, a trebuit, vreme de un an, să mănânce, săptămână de săptămână, floricele de porumb.
Este normal ca oamenii să aibă grijă de asigurarea hranei îndestulătoare, dar Isus le garantează celor care se încred în El că, așa cum păsările și animalele vor avea întotdeauna ce mânca, nici ei nu vor duce lipsă. Este posibil să fie nevoie ca și noi să ne adaptăm cumva, așa cum fac acestea, dar pâinea și apa ne vor fi întotdeauna asigurate.
