Când te vei culca, vei fi fără teamă și când vei dormi, somnul îți va fi dulce.
Proverbe 3:24
Ai observat vreodată un câine trezindu-se din somn, mergând în cerc de câteva ori, apoi culcându-se din nou? Un om care a studiat lupii din Arctica a hotărât să imite acest comportament observat la lupii pe care îi cerceta. Și-a pus ceasul să sune la fiecare câteva zeci de minute și când acesta suna, se scula din pat, mergea în jurul patului, își punea din nou ceasul să sune și se culca. El a continuat acest lucru până când i s-a părut natural și a constatat că dormea mult mai bine astfel. De fapt, s-a obișnuit atât de mult cu acest lucru încât nu mai putea dormi fără el.
Poate fi un obicei de supraviețuire al câinilor, sau poate că exercițiul fizic îmbunătățește calitatea somnului. Nimeni nu știe sigur. Dar oricare ar fi motivul, se pare că e caracteristic multor animale să doarmă cu intermitențe.
Cimpanzeii dintr-o regiune din Africa fac acest lucru în mod diferit, totuși. De câteva ori în timpul nopții, ei încep să țipe și să urle din locul unde dorm. Câteva minute mai târziu, zgomotul scade, până când, în cele din urmă, liniștea domnește din nou, apoi ciclul se reia. Un explorator din junglă care a angajat o grupă de hamali băștinași, a raportat că, în timpul nopții, unul dintre oameni a început să țipe în somn. Țipetele lui au fost repede preluate de ceilalți, până când, ca și cimpanzeii, întregul grup făcea să răsune jungla de țipetele lor înfiorătoare. Apoi totul s-a stins, până la corul următor.
Un autor crede că e posibil ca aceste zgomote puternice în noapte să fie menite să înfricoșeze prădătorii care rătăcesc prin junglă.
Suntem avertizați să veghem ca nu cumva Domnul să vină în timp ce noi dormim, dar referirea se face la un somn spiritual, nu la unul fizic. Despre acesta din urmă citim: „Când te vei culca, vei fi fără teamă și când vei dormi, somnul îți va fi dulce.”
