Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
Matei 5:30
Este o priveliște obișnuită să vezi o șopârlă fără coadă. De multe ori, coada este lăsată să cadă de către șopârlă și nu mușcată de un prădător. Șopârlele au obiceiul să-și arunce o parte din coadă atunci când sunt amenințate de un pericol. Acest lucru, numit de biologi autonomie, se spune că este folosit și de stelele de mare, crabi și păianjeni.
Nimeni nu știe cum își abandonează șopârla coada, iar oamenii de știință nu știu nici măcar de ce se întâmplă acest lucru. Se presupunea, odată, că șopârla își abandonează coada doar dacă este prinsă de un dușman. Dar prădătorii, cum ar fi păsările și șerpii, prind șopârla de corp, nu de coadă. Totuși, ele dau drumul la coadă. Când este abandonată, coada sare ceva timp. În timp ce atenția prădătorului este atrasă de acțiunea cozii, șopârla se strecoară în liniște. Aceasta este o teorie care explică de ce șopârla își abandonează coada.
Un inel aflat la baza cozii șopârlei arată locul unde are loc ruptura. Coada crește în așa fel încât poate fi ruptă cu o smucitură. Coloana vertebrală se îngustează la nivelul inelului, iar când coada este aruncată, vasele de sânge se închid automat. În câteva luni, șopârla își înlocuiește coada și este ca nouă.
N-ar fi grozav dacă obiceiurile rele ar putea fi îndepărtate la fel de ușor? Desigur, nu pot, dar trebuie să vrem să renunțăm la acele obiceiuri așa cum și șopârla renunță la coada ei.
Asta spune Isus în textul nostru. El nu spune că ar trebui să ne tăiem mâna cu adevărat dacă aceasta continuă să facă ceea ce nu trebuie. Până la urmă, nu poți învinovăți mâna. El ne învață că trebuie să ne hotărâm la fel de ferm și de clar să renunțăm la obiceiurile noastre rele cum am fi hotărât să tăiem o mână rea și am și făcut-o. Dacă ne hotărâm să facem acest lucru, atunci Dumnezeu ne va ajuta, căci va lucra în noi.
