Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
2 Corinteni 9:15
Bufnițele de zăpadă sunt păsări înalte de 60 cm, albe cu pete maronii. Ele trăiesc și se hrănesc, în principal, cu lemingi, care sunt niște rozătoare mici, maronii, asemănătoare șoarecilor. Cantitatea de hrană disponibilă influențează comportamentul de împerechere, numărul de bufnițe care cresc și migrația lor.
Dacă o bufniță mascul are succes în curtarea unei femele, el trebuie să-i prezinte un leming mort ca să dovedească faptul că va fi hrană pentru bufnițele-urmaș. Fără acest dar, femela nu va accepta masculul, și nu se depun ouă. Dar după ce masculul poate oferi un leming, sunt depuse două ouă în cuib.
Cele mai multe păsări își depun ouăle imediat, le clocesc și hrănesc puii care ies din ele. Bufnița de zăpadă clocește ouăle pe rând, astfel că atunci când al doilea ou eclozează, primul pui de bufniță este puternic și sănătos. Astfel, părinții sunt siguri că au cel puțin un singur pui puternic, în loc de doi pui slabi, dacă nu este hrană suficientă. Dacă totul merge bine cu cei doi, vor fi depuse mai multe ouă. O pereche de bufnițe de zăpadă pot crește până la unsprezece pui într-un an în care este belșug de hrană.
Cam la patru ani, populația de lemingi crește foarte mult și are loc o migrație în masă, care Iasă foarte puține animale pentru hrană. Bufnițele trebuie acum să găsească o altă sursă de hrană, astfel că se îndreaptă spre sud. De obicei, nu merg mai departe de nordul Statelor Unite, dar în anii de vârf pot atinge Statele din Sud. Acolo trăiesc până în primăvara următoare când se întorc în Arctica să vadă dacă populația de lemingi va oferi destulă hrană ca să-și crească puii în acel an.
Darul lemingului a fost un pas care să facă posibilă continuitatea în familia bufniței de zăpadă. La fel și darul lui Dumnezeu în Isus Hristos, care a murit pentru omenire, a fost ca să asigure supraviețuirea rasei noastre. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (Ioan 3:16). Pe lângă acel dar, toate celelalte sunt nimic.
