Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Noi avem o pisică. Numele ei este Limuzina. Este destul de mare și neagră de tot. Ea era de fapt a vecinilor noștri, dar de când vecina și-a adus un câine mare și negru de rasă Labrador, Limuzina s-a mutat la noi. De fapt, nu s-a mutat cu adevărat ci a început să vină după mâncare și din când în când ca să se joace cu noi.
Pe parcursul anilor, Limuzina a învățat felul de a ne spune că vrea să-i dăm de mâncare. La început am încercat s-o hrănim afară, dar n-a mers pentru că mâncarea a atras toate pisicile din zonă precum și un oposum și câțiva ratoni. Acest lucru n-ar fi fost rău în sine dar nu s-a putut să suportăm costul mâncării pentru pisici. Așa că a trebuit să adoptăm o altă metodă. Am dus mâncarea în casă și aveam grijă s-o lăsăm și pe Limuzina înăuntru suficient de des ca să mănânce. Dar programul nostru nu corespundea totdeauna cu al ei și ea își pierdea răbdarea. Se cățăra pe ușa de sită și începea să miorlăie.
În curând a apărut o problemă pentru că pisica strica sita de pe ușă. Am fost nevoiți să lăsăm ușa deblocată și astfel, când ea se cățăra pe ușă, aceasta se deschidea imediat, lucru care nu-i plăcea deloc. Ca urmare, a încetat să se mai cațere pe ușa cu sită.
Acum, că ușa cu sită se deschide larg, ea a descoperit cea mai bună metodă, cea pe care o folosește și în prezent, o metodă de care ne suntem și noi mulțumiți și pe care chiar o apreciem pentru cât de inteligentă este. Ciocănește la ușă! Chiar așa; când Limuzina vrea să intre, trage de ușa cu sită doar atât cât să se deschidă larg izbindu-se de perete cu greutatea ei, de câteva ori. Ea ne dă de știre în felul acesta că este acolo și că vrea să intre. Niciodată nu o ținem afară pentru că ciocănitul Limuzinei poate deveni foarte insistent.
Suntem noi la fel de dispuși să deschidem ușa inimii noastre când Isus vrea să intre?
