Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.
Romani 5:3,4
De vreme ce depunem atâtea eforturi pentru a normaliza temperatura unui bolnav, avem tendința de a crede că febra este ceva rău. Dimpotrivă, dacă nu ar exista febra, mecanismele de apărare ale organismului nu ar fi atât de eficiente. Uneori, medicii recomandă creșterea temperaturii. Alteori, febra este periculoasă, în special dacă crește prea mult.
În secolul XVII, dr. Thomas Sydenham a afirmat că febra „este motorul pe care natura îl aduce în teren pentru a îndepărta inamicul”. Inamicul, desigur, este infecția.
Atunci când temperatura corpului crește peste normal, încep să se petreacă anumite lucruri: circulația sângelui este accelerată mobilizând noi rezerve de globule albe luptătoare la locul infecției; producția de anticorpi este mărită, iar proteina numită interferon acționează mai eficient.
Cercetările făcute pe șopârle arată că cele bolnave caută căldura în măsura în care au această posibilitate. Cele care au fost reținute într-un loc răcoros, au murit într-un număr mai mare. Deoarece șopârlele sunt animale cu sânge rece, ele nu pot declanșa o creștere a temperaturii prin mecanisme interioare, așa că se încălzesc expunându-se la soare.
În relațiile noastre cu ceilalți și cu Isus, uneori lucrurile încep să se înfierbânte. Intervin tot felul de probleme. Uneori noi suntem cauza temperaturii crescute, poate pentru că nu știm cum să ne comportăm sau poate pentru că purtarea noastră îi face nefericiți pe alții.
Există și situații când, datorită faptului că Îl urmăm pe Isus, oamenii se mânie pe noi. Prezența lui Isus în viața noastră îi poate determina să vadă păcatul din propria lor viață și, pentru că nu vor să se schimbe, se poartă urât cu noi. Mica noastră lume poate să se înfierbânte în astfel de împrejurări, dar suntem îndemnați să ne bucurăm în aceste încercări, fiindcă în felul acesta ne dezvoltăm răbdarea. Este foarte posibil ca viața noastră plină de pace necontenită în Hristos să fie tocmai ceea ce îi va convinge pe cei cu inima împietrită să se întoarcă la Hristos.
