Lăcustele n-au împărat, și totuși pornesc toate în cete; păianjenul îl poți prinde cu mâinile, și se găsește totuși în casele împăraților.
Proverbele 30:27
Probabil că nu există pe pământ o plagă mai devastatoare decât lăcustele din Africa și Orientul Apropiat. Ce e ciudat în legătură cu ele e că insecta care produce paguba este identică cu insecta care de obicei trăiește nevătămătoare pe pajiștile rare și tufișurile din deșertul african. Dar în anumite condiții, aceste insecte se schimbă cu totul. În zonele unde trăiesc lăcustele plouă rar, însă atunci când plouă, vegetația crește din abundență și lăcustele ies din ouă în număr suplimentar, cu milioanele, iar micile lăcuste au hrană din belșug. În astfel de condiții, lăcustele se înmulțesc în așa măsură încât devin o calamitate.
E greu să-ți imaginezi mărimea unui roi de lăcuste. Grosimea roiului poate fi așa de mare încât în zborul lor ele pot să întunece cerul blocând razele soarelui. Norul de lăcuste poate să urce la altitudini de 1500 m. Când se hotărăsc să coboare, e vai și-amar pentru tot ce se află jos. Copacii cad sub greutatea lor. Roiul de lăcuste acoperă literalmente pământul și totul e năpădit de această oștire care se târăște peste tot și rumegă tot. Un roi de lăcuste de 2,5 km pătrați consumă zilnic 200-600 de tone de cereale sau altă vegetație. Acesta e echivalentul hranei necesare pentru 200.000 de oameni. În 1958 o invazie de lăcuste din Somalia a distrus între 40.000 și 80.000 de tone de alimente pe zi! Îți poți imagina așa ceva?
După ce lăcustele pleacă, oamenii mor de foame. Toată speranța oamenilor este în ploi abundente care să refacă cât mai curând culturile – însă, dacă va ploua prea mult, alte milioane de lăcuste vor ieși din ouă și vor duce la o nouă invazie! Locuitorii a peste 50 de țări duc o luptă aproape fără răgaz cu lăcustele, care, deși nu au conducător, se manifestă ca o calamitate bine organizată.
Satana a produs atâtea tragedii în lume. Iată, în cazul acesta a luat niște lăcuste obișnuite, nevătămătoare, și le-a transformat într-o oștire înfricoșătoare și distructivă, al cărei comandant este chiar el. Cât de îndurerat este Isus văzând lucrarea mâinilor Sale folosită în felul acesta, pentru a vătăma tocmai pe cei pentru care El a murit.
