Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!
Psalmii 90:2
Una dintre cele mai terifiante și mai devastatoare forțe ale naturii este avalanșa. Oamenii care locuiesc la poalele unor versanți muntoși abrupți trăiesc cu adevărat în condiții primejdioase. Ori de câte ori pământul începe să bubuie, oamenii de jos îngălbenesc de groază știind că tone de zăpadă se rostogolesc pe pantă în jos cu viteze de până la 300 km/oră. Cineva strigă „Avalanșă!” – dar aproape niciodată nu mai e timp de scăpare.
În zilele noastre, ingineria modernă a făcut ca multe dintre zonele periculoase din munți să fie practic ferite de avalanșe. Oricum, e nevoie de o veghere atentă și frecvente focuri de tun pentru a declanșa alunecarea zăpezii înainte de a se acumula în cantități prea mari.
Cea mai distructivă avalanșă înregistrată vreodată a avut loc în Peru, în 1970, când au murit 18.000 de oameni. Cea mai nefastă avalanșă din Statele Unite a luat viața a 96 de oameni în 1910, când au fost îngropate sub zăpadă două garnituri de tren în apropierea pasului Stevens din statul Washington. Două zile mai târziu, o altă avalanșă a îngropat încă 62 de muncitori de la căile ferate care încercau să curețe terasamentul. În 1916, în timpul primului război mondial, armatele Italiei și Austriei se luptau într-o vale și ambele părți combatante au avut concomitent ideea de a se folosi de zăpada de pe versanți. Direcționând tunurile către creste, ambele armate au declanșat avalanșe multiple care au măturat aproximativ 18.000 de soldați.
Creatorul munților nu vrea cu niciun chip să vadă decesele și distrugerile cauzate de avalanșe. Astfel de calamități naturale ne aduc aminte întotdeauna că viața pe pământul acesta este temporară. Lumea aceasta nu este căminul nostru. Isus revine curând și va pune capăt tuturor acestor dezastre. El va face un pământ nou, unde nimeni nu va striga terifiantul cuvânt: „Avalanșă!”
