Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl”?
Ioan 14:9
Când Isus a venit pe pământ ca să trăiască printre oameni, ei ajunseseră într-o confuzie așa de mare în ce privește caracterul lui Dumnezeu, încât nu L-au recunoscut pe Isus și nu au observat cât de mult semăna El cu Marele Dumnezeu, despre care credeau că Îl cunosc. Miturile și legendele au îmbibat așa de mult religia, încât era foarte greu pentru Isus să-i convingă chiar și pe ucenicii Săi că Dumnezeu Tatăl era la fel de blând, iubitor și milos cum era Isus.
Un exemplu nimerit despre felul cum miturile populare pot să influențeze opinia oamenilor este modul cum oamenii obișnuiți privesc gorila. Datorită filmelor, a programelor de televiziune și a multor povestiri despre monstruoasa gorilă, noi tindem să avem o imagine mentală a unei viețuitoare agresive și foarte periculoase, de o mărime imensă, legănându-se din copac în copac sau stând pe picioarele sale din spate bătându-se cu pumnul în piept și repezindu-se la tine prin junglă. Nimic mai neadevărat.
Cei care studiază gorilele nu obișnuiesc să ia arme cu ei; aceștia pur și simplu stau prin preajma grupului de gorile până ce sunt acceptați. Apoi, ei trăiesc realmente împreună cu gorilele: stau cu ele, se sprijină pe ele, le îmbrățișează, le scarpină, dorm cu ele și se plimbă împreună cu ele prin junglă. Gorilele nu merg aproape niciodată pe picioarele lor din spate și își petrec aproape tot timpul vieții lor pe sol urcându-se doar foarte rar în copaci, lucru care se întâmplă în special atunci când merg la culcare. Uneori se bat între ele, însă nu atacă oamenii. Uneori urlă, scot mugete și fac zgomote puternice, însă de obicei fac aceste lucruri pentru a vedea ce efect vor avea asupra celorlalte maimuțe sau asupra oamenilor. Dacă sunetul nu are nici un efect, gorila își pierde interesul pentru activitatea respectivă și se ocupă de altceva.
Vezi cât de departe de adevăr putem fi conduși când ascultăm toate legendele celor care povestesc întâmplări, în loc să luăm în considerare adevărul direct de la sursă?
