Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.
1 Petru 1:15
După părerea unui om de știință, toate sunetele pe care le scot animalele se pot împărți în trei tipuri: lătrat, scheunat și mârâit. El și-a bazat teoria pe limba pe care o folosesc câinii și animalele înrudite cu ei, atunci când comunică unii cu alții.
Un mârâit este orice sunet scos într-un mod amenințător de către un animal care vrea să pară mai mare decât este în realitate. Mârâitul este de obicei un sunet de tonalitate joasă care pare să fie o încercare de a obține ceva prin intimidare – „Sunt mai mare decât tine și aș vrea să-mi dai ceea ce vreau”. Câteodată, bineînțeles înseamnă pur și simplu „Ar fi mai bine să mă lași în pace”.
Un scheunat, pe de altă parte, este un sunet scos de un animal care vrea să pară mai mic decât este. Este de obicei un sunet de frecvență înaltă și de obicei este acompaniat de legănarea capului și a cozii. De fapt, înseamnă „Săracul de mine, sunt așa de mic. Te rog nu mă răni! Sunt amărât. Ajutor!”
Orice sunet care nu e nici mârâit nici scheunat, este numit lătrat. Lătratul înseamnă pur și simplu a comunica orice, de la „Pa, mă bucur să te văd”, la „Cum merge vânătoarea?” Potrivit acestei teorii, urletele lupilor sau coioților ar trebui considerate lătrături, de vreme ce nu sunt nici scheunături și nici mârâituri.
De asemenea, conform acestei teorii, aceste reguli sunt valabile nu numai la mamifere, cum sunt câinii, ci pentru toate celelalte mamifere și păsări. Ciripitul certăreț al unei privighetori este mârâitul ei, piuitul înfricoșat al unui pui de pasăre este scheunatul acestuia, iar cântecul sturzului este lătratul lui. Ei bine, dacă nimic din toate acestea nu ți se pare logic, nu uita că e vorba pur și simplu de ideea pe care a avut-o un om de știință și s-ar putea să nu se dovedească corectă. El încerca doar să facă un fel de ordine în multitudinea de sunete pe care animalele le scot.
Teoria ar putea fi aplicată și la oameni, nu-i așa? Cred că cunoști oameni care mârâie și oameni care scheaună, nu? Ca și creștini, n-ar trebui să ni se întâmple niciodată să mârâim sau să scheunăm; vorbirea simplă, directă – sau lătratul, dacă preferi – ar trebui să fie suficientă.
