Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
Evrei 13:5
Într-o dimineață, în timp ce pregăteam micul dejun, am privit afară pe fereastra bucătăriei și am observat ceva. Între fereastră și sită era un păianjen mare de casă. Pânza păianjenului era destul de mare și avea mai multe pachete cu hrană agățate în plasă, pregătite pentru viitor.
M-am întrebat cum a ajuns păianjenul acolo. Am verificat de jur împrejurul sitei, dar n-am găsit nici o crăpătură suficient de mare pentru ca un păianjen așa de mare să se poată strecura înăuntru. Fereastra bucătăriei nu fusese deschisă de luni de zile, așa că păianjenul n-a putut pătrunde nici pe această cale. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât eram mai încurcată. Apoi, mi-a venit ideea că poate păianjenul a ajuns acolo chiar prin sită când încă era un pui mic de păianjen, mai mic decât gămălia unui ac.
Păianjenul n-avea de unde să știe că odată crescut mai mare decât ochiurile sitei de sârmă, va fi prins pentru totdeauna în capcană, între geam și sită. A început să mi se facă milă de păianjen pentru că nu putea să iasă afară. De fapt, mă gândeam la cât de neplăcut ar fi pentru mine să fiu închis în felul acesta, și nicidecum nu puneam problema din punctul de vedere al păianjenului.
În timp ce mă gândeam ce să fac, să deschid fereastra sau sita pentru a lăsa păianjenul afară, mi-a venit în minte o întrebare: Cum a reușit păianjenul acela să supraviețuiască un timp așa de îndelungat? La urma urmei poate că nici nu era într-un loc așa de rău. Insectele mărunte cu care se hrănea păianjenul puteau să intre și să iasă prin sită, așa că era o sursă interminabilă de hrană. Toți dușmanii păianjenului – păsările, șopârlele, șerpii, broaștele – nu puteau intra din același motiv pentru care păianjenul nu putea ieși. Așa că păianjenul nu avea nici o grijă. Locul acela era un adevărat rai pentru păianjen.
Apoi, m-am mai gândit la ceva, de data aceasta la viața mea. M-am hotărât, chiar dacă voi fi închis, să fiu mulțumit, știind că Isus este cu mine și nu mă va părăsi.
