Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon și spune-i: Așa vorbește Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale.
Exod 8:1,2
În primăvara anului 1982, oamenii din Longwood, Florida, ar fi putut să creadă că trăiau în Egipt în timpul plăgii broaștelor. Din cauza ploilor abundente din acel an, broaștele s-au înmulțit incredibil de mult. Ele nu mai aveau loc în iarbă și în vegetația din pădure, așa că au început să-și caute locuri noi unde să se adăpostească. Când era soare și cald, se ascundeau la umbră, dar seara (și dimineața) ele orăcăiau. Străzile erau blocate de milioanele de broaște care țopăiau peste tot.
Unul dintre localnici a spus că arătau ca niște „mici soldați”. Un altul a spus: „Toate par să meargă în aceeași direcție, nici una nu se bate cap în cap cu cealaltă”. Iar un altul a spus: „Sunt pur și simplu peste tot. Sunt de-a dreptul grețoase!”
Automobilele nu puteau să treacă pe stradă fără să le strivească. Oamenii nu puteau să pășească fără să calce pe broaște. Localnicii din Longwood nu-și doresc deloc să se mai întâmple acest lucru vreodată. Singurele cuvinte de apreciere au venit din partea unui agricultor care a subliniat faptul că „broaștele sunt cele mai bune mijloace biologice de distrugere a insectelor.” Bănuiesc că n-au prea scăpat multe insecte din zonă.
Oamenii din Longwood n-au fost invadați așa cum au fost egiptenii. Râul va mișuna de broaște, ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. (Exod 8:3)
Cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. Cum poate cineva cu o inimă împietrită să fie convins că Dumnezeu este Cel care conduce și că El vrea să ne poarte de grijă?
