Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește.
Daniel 12:4
Îngerul i-a spus lui Daniel că profețiile nu vor fi înțelese până la timpul sfârșitului, când vor fi prezente două fenomene: călătoriile frecvente dintr-un loc în altul și o creștere dramatică a cunoștințelor. Mi se pare interesant că îngerul nu a spus lui Daniel că va fi o creștere în înțelepciune, ci doar că va crește cunoștința. Pentru mine, înțelepciunea înseamnă capacitatea dată de Dumnezeu de a folosi cunoștințele spre binele omenirii; ni se spune că „frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Psalm 111:10). Dar mi-e teamă că unii fac greșeala de a crede că cu cât știu mai multe, cu atât au o șansă mai mare de a reuși în lumea aceasta.
Cu mai multe sute de ani în urmă se considera că tot ceea ce trebuia să cunoști se cuprindea în niște cărți numite clasicii. Apoi, cunoștința a început să crească, iar numărul de cărți pe care trebuia să-l citești a crescut și el, până ce astăzi nu mai sunt destule cărți pentru a păstra toate informațiile disponibile. Deci, cum am putea păstra toate cunoștințele? În computere.
Dischetele și discurile pot stoca în prezent rafturi întregi cu cărți dintr-o bibliotecă. În interiorul computerelor moderne există cipuri minuscule, de mărimea unei gămălii de ac, confecționate din siliciu (substanță din care este alcătuit și nisipul în cea mai mare parte). Un astfel de cip poate stoca informația cuprinsă pe mai multe pagini dactilografiate.
Dar ele vor fi în curând înlocuite cu un nou tip de cip (supercip), compus din galiu și arsenic care poate să stocheze de zece ori mai multă informație. Fiecare supercip conține sute de milioane de subansamble electronice care ne vor permite să procesăm un volum și mai mare de informație. Dar oare ne va fi de vreun folos? Numai dacă vom învăța să aplicăm înțelepciunea Creatorului și să folosim cunoștința pentru a sluji omenirea până ce El va veni.
